Toponimie
Definitie, sens si explicatie
1Toponimie substantiv feminin
1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munti etcetera dintr-o tara sau dintr-o regiune.
2. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastica. – Din franceza Toponymie.
1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munti etcetera dintr-o tara sau dintr-o regiune.
2. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastica. – Din franceza Toponymie.
2Toponimie substantiv toponomastica.
3Toponimie substantiv feminin (silabe mf. top-), art. toponimia, g.-d. art. toponimiei; plural toponimii
4Toponimie f. 1) Totalitate a denumirilor de localitati si locuri (dintr-o regiune sau dintr-o tara). 2) Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul toponimelor; toponomastica. [G.-d. Toponimiei] /<fr. toponymie
5Toponimie substantiv feminin
1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui tinut, ale unei tari etcetera
2. Ramura a lingvisticii care studiaza numele de locuri; toponomastica. [Genitiv -iei. / < franceza toponymie, conform limba greaca (veche) topos – loc, onoma – nume].
1. Totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unui tinut, ale unei tari etcetera
2. Ramura a lingvisticii care studiaza numele de locuri; toponomastica. [Genitiv -iei. / < franceza toponymie, conform limba greaca (veche) topos – loc, onoma – nume].
6Toponimie substantiv feminin
1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, tari etcetera
2. ramura a lingvisticii care studiaza toponimele; toponomastica.
3. parte a morfologiei medicale care indica pozitia si locul organelor si al partilor anatomice. (< franceza toponymie)
1. totalitatea numelor de locuri, a denumirilor geografice ale unei regiuni, tari etcetera
2. ramura a lingvisticii care studiaza toponimele; toponomastica.
3. parte a morfologiei medicale care indica pozitia si locul organelor si al partilor anatomice. (< franceza toponymie)