Definitie Tor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Tor, toruri, substantiv neutru
1. Mulura rotunda cu profil convex de la baza sau de la capitelul unei coloane.
2. Corp geometric care rezulta din rotirea unui cerc in jurul unei axe situate in planul cercului, dar care nu trece prin centrul cercului. – Din franceza Tore.

Varianta definitie 2: Tor substantiv verifica cuvantul: tizic.

Varianta definitie 3: Tor (geom., arhit.) substantiv neutru, plural toruri

Varianta definitie 4: Tor -uri n. 1) Corp geometric obtinut prin rotirea unui cerc in jurul unei axe de pe planul cercului, dar care nu trece prin centrul acestuia. 2) arhit.
Mulura rotunda cu profil convex, semicircular, situata de obicei la baza unei coloane. /<fr. tore

Varianta definitie 5: Tor1 substantiv neutru
1. Corp solid obtinut prin rotirea unui cerc in jurul unei axe situate in planul sau, dar care nu trece prin centrul cercului; toroida.
2. Mulura rotunda cu profil convex, semicircular, situata de obicei la baza unei coloane. [< franceza tore, conform limba latina torus – coarda].

Varianta definitie 6: Tor2 substantiv neutru (Frantuzism) Neplacere, nemultumire; paguba, prejudiciu. [Plural -ruri. / < franceza tort].

Varianta definitie 7: Tor substantiv neutru (regional)
1. tizic.
2. toriste.
3. lesie care ramane dupa ce s-a scos sapunul.

Varianta definitie 8: Tor1 substantiv neutru
1. toroid (2).
2. mulura convexa cu profil semicircular, la baza sau la capitelul unei coloane, la ancadramente. (< franceza tore)

Varianta definitie 9: -tor2, -toare suf. „(cel) care face”, „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. (< franceza -teur, -trice, conform lat. -torem, -tricem)

Varianta definitie 10: Tor substantiv neutru – Tizic.
Bg. tor (Candrea). – În Olt. si Banat. – Derivat torina, substantiv feminin (Oltenia, tizic), din limba sarba: torina; toriste (var. turiste), substantiv feminin (Oltenia, tizic; Trans., loc unde maninca oile, torina); storiste, substantiv feminin (loc de intilnire, de sedere a vitelor sau cerbilor), bulgara torište; torofina (var. torohina), substantiv feminin (resturi de seminte, de fructe stoarse), probabil prin contaminare cu bostina, in Muntenia; toreni, verb (Banat, a ingrasa solul, a gunoi); (s)trusnic, substantiv masculin (turta, reziduuri de seminte ale plantelor oleaginoase), probabil in loc de *(s)torusnic (dupa Candrea, in legatura cu limba sarba: trušni „de tarite”); turita, substantiv feminin (scai marunt, Galium aparine), din limba sarba: turica, conform cr., slov., limba rusa torica (Candrea, II, 427; Conev 46); turicioara, substantiv feminin (coada-racului, Agrimonia eupatoria); turicel (var. turicea), substantiv masculin (planta, Turritis glabra); varianta a cuvintului anterior (dupa Tiktin si Candrea, formatie artificiala care porneste de la numele stiintific).