Definitie Trage - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Trage, trag, verb III. I.
1. Tranzitiv A face efortul de a misca, de a deplasa ceva, apucandu-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l indrepta spre un anumit punct. ♢ Expresie A trage (pe cineva) de maneca = A) a-i face (cuiva) un semn, a-i atrage atentia spre un anumit lucru; B) a imbia, a indemna.
A fi tras de par = a fi relatat in mod exagerat, fortat, tendentios.
A trage (pe cineva) la (sau in) judecata = a cita pe cineva in fata justitiei.
A trage pe sfoara = a pacali.
A trage pe roata = a supune torturii cu ajutorul rotii de tortura.
A trage la raspundere = a cere cuiva sa dea socoteala de faptele sale, a face raspunzator.
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) intr-o situatie grea; a antrena (pe cineva) cu sine intr-o afacere, intr-o intreprindere dezavantajoasa, sortita esecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A face sa sune (prin deplasare intr-o parte si in alta). ♦ A intinde, a incorda un fir, o sfoara (smucind). ♢ Expresie A trage sforile = a conduce in ascuns, din culise (o actiune reprobabila); a unelti. ♦ Figurativ (Înv.) A indemna; a atrage (asupra sa).
2. Tranzitiv A duce, a tari dupa sine. ♢ Expresie A trage targa pe uscat = a trai in lipsuri, in saracie; a o scoate greu la capat.
A trage un picior sau a trage piciorul = a schiopata. ♦ (Despre animale de tractiune) a face ca un vehicul sa se deplaseze (ducandu-l dupa sine).
3. Tranzitiv A pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de imbracaminte sau de incaltaminte; a infunda pe cap o boneta, o caciula; a duce un accesoriu de imbracaminte inspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi.
4. Intranzitiv (Popular) A avea greutatea de..., a cantari, a atarna.
5. Tranzitiv A infige (intr-un corp ascutit).
6. Tranzitiv A indrepta si a opri un vehicul, o ambarcatie la locul de imbarcare sau de coborare.
7. Intranzitiv A se opri undeva spre a fi gazduit; a se instala undeva pentru un timp limitat.
8. Reflexiv si instranzitiv (Reg. si familiar; urmat de determinari locale introduse prin prep. „la”) A se duce (manat de o dorinta), a se indrepta spre o tinta. ♦ Intranzitiv Figurativ A tinde spre..., a se simti atras catre... ♦ Intranzitiv A prevesti o anumita stare.
Trage a rau.
9. Reflexiv (Popular) A se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage. ♢ Expresie (Tranzitiv) A-si trage mana de deasupra cuiva = a inceta sa mai ocroteasca pe cineva.
10. Tranzitiv Figurativ A indura, a suporta, a patimi. ♢ Expresie A trage o spaima = a se speria foarte tare. ♦ A suporta consecintele unui fapt reprobabil; a ispasi. II.
1. Tranzitiv A lua, a scoate; a smulge; a extrage. ♢ Locutiune verb A trage un profit = a profita.
A trage invataminte din (sau de pe urma)... = a invata (dintr-o experienta). ♢ Expresie A trage foloase din (sau de pe urma)... = a avea, a obtine un avantaj de pe urma...
2. Intranzitiv Fig (in expresie) A trage cu urechea = a-si incorda auzul pentru a prinde zgomote usoare, vorbe soptite; a asculta pe furis.
A trage cu ochiul (sau cu coada ochiului) = a se uita pe furis, pentru a nu fi observat.
3. Tranzitiv A inspira; a respira; a inhala. ♢ Expresie A-si trage sufletul (sau rasuflarea) = a respira greu din cauza oboselii, batranetii etcetera; a se odihni dupa un efort greu. (Intranz.) A trage sa moara = a fi in agonie, a-si trai ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza.
4. Intranzitiv (Despre sobe) A avea tiraj bun.
5. Tranzitiv A sorbi, a inghiti, a bea. ♢ Expresie (Absol.) A trage la masea (sau la mustata) = a fi betiv. Iii. Tranzitiv A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ♢ Expresie (A fi) tras cu sfoara = (a fi) drept, aliniat. (Intranz.) A trage (peste ceva) cu condeiul (sau cu buretele) = a sterge; a anula; a face uitat, a uita. IV.
1. Tranzitiv (În diverse procese de munca sau in actiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reiesind din determinari) A trage la rindea = a rindelui.
A trage (o tesatura) la piua = a supune o tesatura unei operatii mecanice la piua, pentru a o face mai deasa.
A trage la tipar = a tipari.
A trage la sapirograf = a sapirografia.
A trage pe piatra (sau pe amnar, pe curea) = a ascuti.
A trage pe calapod = a intinde pe calapod. (Intranz.) A trage cu acul = a coase, a broda.
A trage cu coasa = a cosi.
A trage la rame (sau la, din lopata) = a vasli. ♦ A trece prin...
Trage firele prin spata. ♢ Expresie A trage banul (sau gologanul) prin barba = a freca de barba un ban castigat (in credinta superstitioasa ca acest gest atrage un castig ulterior bun).
Tras (ca) prin inel, se spune despre o persoana cu trupul subtire, mladios. ♦ A intinde si a subtia un material ductil, trecandu-l printr-o filiera. ♦ Reflexiv (În expresie) A se trage la fata (sau la obraji, la chip) = a slabi, a avea figura obosita, palida.
2. Tranzitiv (Familiar) A face ceva cu placere, cu multa energie, cu pasiune. ♢ Expresie A trage un (pui de) somn sau a trage la soamne (ori la aghioase) = a dormi adanc.
3. Tranzitiv A da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni.
4. Intranzitiv A descarca o arma spre tinta, a face ca proiectilul, sageata etcetera sa porneasca spre tinta.
5. Tranzitiv A freca o anumita regiune a corpului in scopuri terapeutice; a masa. ♦ A frictiona. V.
1. Intranzitiv (Despre vant) A bate, a sufla.
2. Tranzitiv (Adesea impers., subintelegandu-se ca subiect aerul rece, curentul etcetera) A invalui pe cineva, provocandu-i o senzatie neplacuta de racoare (urmata adesea de imbolnavire). VI. Reflexiv
1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din...
2. A proveni; a fi provocat (de...). [Perf. substantiv trasei, part. tras] – Limba Latina *tragere (= trahere).

Varianta definitie 2: Trage verb verifica cuvantul: avea, cauza, cantari, deriva, extrage, face, fuma, pricinui, produce, proveni, provoca, retrage, rezulta, scoate, veni.

Varianta definitie 3: Trage verb
1. verifica cuvantul: tari.
2. verifica cuvantul: intinde.
3. a infige. (- in teapa.)
4. verifica cuvantul: smulge.
5. verifica cuvantul: suna.
6. a cobori, a lasa. (A - perdelele.)
7. verifica cuvantul: incuia.
8. verifica cuvantul: feri.
9. verifica cuvantul: sufleca.
10. verifica cuvantul: dezbraca.
11. verifica cuvantul: imbraca.
12. verifica cuvantul: descalta.
13. verifica cuvantul: incalta.
14. verifica cuvantul: indesa.
15. verifica cuvantul: absorbi.
16. verifica cuvantul: inspira.
17. verifica cuvantul: inhala.
18. verifica cuvantul: priza.
19. verifica cuvantul: sufla.
20. verifica cuvantul: bea.
21. verifica cuvantul: frictiona.
22. verifica cuvantul: masa.
23. verifica cuvantul: ascuti.
24. verifica cuvantul: arunca.
25. verifica cuvantul: bate.
26. verifica cuvantul: descarca.
27. verifica cuvantul: izbi.
28. verifica cuvantul: tipari.
29. verifica cuvantul: trasa.
30. a da, (rar) a aplica, (familiar figurativ) a arde, a carpi, a lipi. (I-a - o palma.)
31. a-i plesni, (familiar figurativ) a-i croi. (Îi - una peste obraz.)
32. verifica cuvantul: poposi.
33. a manea, (popular) a salaslui, (regional) a salasi, (prin Transilvania) a masalui, a salui, (invechit) a conaci, a salasui. (A - acolo vreo doua zile.)
34. verifica cuvantul: instala.
35. verifica cuvantul: slabi.
36. verifica cuvantul: descinde.
37. verifica cuvantul: proveni.
38. verifica cuvantul: indura.

Varianta definitie 4: Trage verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural trag, imperfect 3 singular tragea, perf. substantiv 1 singular trasei, 1 plural traseram; part. tras

Varianta definitie 5: A TRAGE trag
1. tranz. 1) A misca spre sine sau spre alt punct, apucand de un capat, de un maner sau de altceva. - dulapul. ♢ - pe sfoara a pacali; a insela. - la raspundere a cere ca cineva sa dea socoteala pentru faptele sale. - sapa a) a prasi; b) a munci din greu. 2) (persoane, animale de tractiune, masini etcetera) A face sa se miste ducand dupa sine; a tari. Locomotiva trage vagoanele. - jugul a munci din greu. A(-si) - piciorul, - cu piciorul (pe la cineva sau Pe undeva) a intra din cand in cand pe la cineva sau pe undeva. 3) (obiecte de imbracaminte sau de incaltaminte) A imbraca potrivind in graba pe corp. - pantalonii. 4) (linii, urme, brazde etcetera) A imprima pe o suprafata plana.
2. intranzitiv 1) (despre drumeti, calatori etcetera) A se opri pentru un timp; a face un popas. - la han. 2) (despre instalatii de ardere sau de ventilare) A asigura evacuarea normala a gazelor de ardere sau a aerului viciat. Soba trage bine. 3) A lansa un proiectil (cu ajutorul unei arme). - cu pusca. /<lat. trahere

Varianta definitie 6: A se trage ma trag intranzitiv 1) (despre fiinte) A se misca abia tarandu-si corpul; a se deplasa anevoie. Ranitul se trase pana la transee. ♢ - la fata (sau La chip) a) a slabi; b) a arata rau (obosit, palid etcetera). 2) A-si avea originea; a descinde. 3) A proveni, a descinde din ... /<lat. trahere

Varianta definitie 7: Trage (-g, -as), verb – A deplasa ceva spre sine. –
2. A atrage, a tirii, a tiri. –
3. A extrage, a smulge, a scoate. –
4. A obtine, a procura. –
5. A suporta, a patimi, a suferi. –
6. A intinde, a lungi. –
7. A fugi, a aluneca. –
8. A arunca, a azvirli, a lansa. –
9. A lovi, a descarca. –
10. A repeta cu zel o actiune. –
11. În general, a executa actiunea proprie a unui obiect de terminat; a trage cismele; a trage clopotele; a-si trage sufletul; a trage usa; a trage cu buretele; a trage cu urechia; a trage din fluier; trage in teapa; a trage un somn etcetera –
12. A aspira, a inghiti. –
13. A sorbi, a absorbi. –
14. A bea, a trage la masea. –
15. (Înv.) A retrage. –
16. A face masaj. –
17. (Argou) A imperechea. –
18. A scoate un tiraj. –
19. A face o fotografie. –
20. A emite o trata. –
21. A deveni teapan. –
22. A descarca o arma de foc. –
23. A se indrepta catre, a merge in directia. –
24. A aspira, a pretinde. –
25. A avea simpatie, a avea inclinatie catre. –
26. A descinde, a se instala, a ramine. –
27. A semana, a aduce cu. –
28. A prezice, a profeti, a da semne. –
29. (Refl.) A iesi, a scapa. –
30. (Refl.) A se prelungi, a dura. –
31. (Refl.) A descinde din, a proveni, a avea originea. –
32. (Refl.) A purcede, a rezulta. –
33. (Refl.) A se retrage, a retroceda. – Mr. trag, trasu, traptu, tradzire; megl. trag, tradziri; istr. trǫgu, trǫs.
Limba Latina *tragere, varianta vulgara de la trahĕre (Puscariu 1752; REW 8841), conform vegl. truar, limba italiana trarre, prov., franceza traire, cat. traure, sp. traer, port. trazer. – Derivat tragaci, adjectiv (bun de tras; substantiv masculin, tragator; substantiv neutru, cocos de arma; substantiv neutru, Arg., pistol); tragator, substantiv masculin (persoana care trage; animal de tractiune; eliberator de polite; substantiv neutru, cocos de arma; instrument de tras linii); tragatoare, substantiv feminin (curea de sa; bici, cravasa; marita, scaunel de descaltat cizmele; ureche de gheata; cocos de pusca; vas de cereale); tragula, substantiv feminin (Oltenia, Banat, pilnie); trasatura, substantiv feminin (faptul de a trage linie, contur; urma); trasura, substantiv feminin (trasatura; urma; liniuta de unire; vehicul).
Derivat neol. contrage, verb, dupa limba latina contrahere, forma rara, substituita de contracta; retrage, verb, dupa franceza retirer; sustrage, verb, dupa franceza soustraire.