Definitie Traistă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TraistĂ, traiste, substantiv feminin
1. Obiect in forma de sac, confectionat din panza groasa sau din lana si prevazut cu o baiera pentru a fi agatat, care serveste la transportul sau la pastrarea unor obiecte, mai ales a mancarii; straita. ♢ Expresie Cu traista in bat, se spune despre cineva care nu are locuinta stabila sau care este foarte sarac.
A-i bate (cuiva) vantul in traista= a fi extrem de sarac.
Traista goala (sau usoara) = saracie.
A-i manca (cuiva) cainii din traista = a fi prostanac.
A prinde (pe cineva) cu rata in traista = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ Prin specializare: Sac mic de panza deasa din care se da hrana cailor.
2. Continutul unei traiste (1).
3. Compus: traista-ciobanului = planta erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita ca planta medicinala (Capsella bursa-patoris). – Conform: limba albaneza t r a s t ë,  t r a j s t ë.

Varianta definitie 2: TraistĂ substantiv
1. desaga, (regional) tagarta, torba, (Transilvania, Banat si Olt.) straita. (Duce mancarea in -.)
2. saculet, (regional) jaca. (În loc de poseta purta o -.)
3. (BOTANICA) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (popular) pungulita, (regional) tasculita, buruiana-de-friguri, iarba-de-friguri, pastele-cailor, punga-popii, straita-ciobanului, straita-popii, tascuta-ciobanului.

Varianta definitie 3: Traista substantiv feminin (silabe trais-), g.-d. art. traistei; plural traiste

Varianta definitie 4: TraistĂ -e f. 1) Sac de dimensiuni mici, din tesatura groasa (de obicei, ornamentata), prevazut cu baiere si folosit pentru transportarea sau pastrarea diferitelor lucruri, in special, merinde. 2) Sac de panza din care li se da cailor ovaz. ♢ A umbla cu -a-n bat a ramane sarac si fara adapost. A umbla cu capul in - a fi distrat. A-i manca (cuiva) cainii din - a fi prostanac. A-i bate (cuiva) vantul in - a fi extrem de sarac. A prinde (pe cineva) cu rata in - a prinde vinovatul asupra faptului. Fala goala, - usoara sarac, dar fudul. 3) Continutul unui astfel de sac. O - de nuci. 4):-a-ciobanului planta erbacee cu frunze adanc crestate, dispuse in rozeta, cu flori mici albe si cu fructe triunghiulare, folosita in medicina. [G.-D. Traistei; Sil. trais-] /conform limba albaneza trastë, trajstë

Varianta definitie 5: Traista (-te), substantiv feminin –
1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tafilca, turbinca. –
2. (Argou) Flacon, sticla. – Varianta cuvant invechit taista, traista, Olt. tracita, Banat trasita, straita, trainsta.
Mr. tastru, trastu(r).
Mgr. τάγιστρον (Meyer, IF, II, 441; Cretu 374; Diculescu, Elementele, 447; Capidan, Raporturile, 552; REW 8528), conform limba neogreaca: τραïστο, calabr. trastina.
Legatura cu limba latina canistrum (Miklosich, Etym.
Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidenta.
Cuvint dacic, dupa Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 304 si Col. lui Traian, 1874, 126, conform Candrea.
Din rom. a trecut la toate idiomurile cu care rominii au venit in contact: limba albaneza tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (› limba germana Tornister), slov. tanejstra, rut., pol. tajstra, limba rusa taistra. – Derivat traistar, substantiv masculin (fabricant sau vinzator de traiste).