Definitie Trebui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Trebui, pers. 3 trebuie, verb IV.
1. Intranzitiv A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ♢ Locutiune adverb Cum trebuie = asa cum se cuvine, cum se cade; bine. ♢ Expresie Asa-ti trebuie! = asa ti se cuvine, asa meriti.
Atata i-a trebuit (ca sa...) = asta a asteptat (ca sa...)
2. Tranzitiv unipers. si impers.
Este necesar sa..., este obligatoriu sa..., se cere (neaparat) sa...
3. Tranzitiv unipers. si impers.
A fi probabil sau posibil, a se putea presupune. [Prez. indicativ pers. 1 singular: (rar) trebui si trebuiesc] – Din limba slava (veche) Trĕbovati.

Varianta definitie 2: Trebui verb
1. verifica cuvantul: cuveni.
2. a se cadea, a se cere, a se cuveni, a se impune, (invechit si popular) a cauta. (- sa procedam astfel ...)
3. a fi, a urma. (Cand va - sa plec ...)
4. a avea. (- sa mai fac un singur pas.)

Varianta definitie 3: Trebui verb, indicativ prezent 3 singular trebuie, imperfect 3 singular trebuia, conjunctie: prezent 3 singular si plural trebuiasca; ger. trebuind

Varianta definitie 4: A trebui pers. 3 Trebuie intranzitiv 1) (despre persoane, lucruri) A avea ca necesitate; a-i fi necesar. 2) A constitui o necesitate. ♢ Cum trebuie cum se cuvine; cum se cade; bine. 3) A fi dator; a avea obligatia. Trebuie sa plec. 4) A fi posibil. Trebuie sa fie coapta poama. /<sl. trĕbovati

Varianta definitie 5: Trebui (a -) verb, indicativ prezent 3 singular trebuie, imperfect 3 singular trebuia, 3 plural trebuiau, viit. 3 plural vor trebui; conjunctie: prezent 3 sa trebuiasca