Definitie Trimite - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Trimite, trimit, verb III.
Tranzitiv
1. A dispune sau a ruga ca cineva sa se duca undeva. ♢ Expresie (Familiar) A trimite (pe cineva) pe cealalta lume (sau la moarte, in rai) = a ucide, a omori.
A trimite (pe cineva) la plimbare = A) a refuza sa mai stea de vorba (cu cineva), a nu da curs discutiei, a da pe usa afara; B) a concedia (pe cineva) din serviciu.
A trimite (pe cineva) in judecata = a intenta (cuiva) un proces.
A trimite (pe cineva) la ocna (sau la temnita, la inchisoare) = a pedepsi (pe cineva) cu inchisoarea.
2. A delega, a alege intr-un organ de conducere sau intr-un organ reprezentativ.
3. A indruma pe cineva, a da indicatii cuiva sa consulte un text in legatura cu o anumita problema.
4. (Despre divinitate) A face sa vina, sa se arate, sa se produca, sa se manifeste.
5. A dispune ca un obiect sa fie dus, transportat, predat la o anumita destinatie; a expedia.
6. A transmite prin cineva vesti, porunci, salutari etcetera [Varianta: Trimete verb III] – Limba Latina Tramittere.

Varianta definitie 2: Trimite verb
1. (invechit si popular) a mana. (L-am trimis la cumparaturi.)
2. verifica cuvantul: porni.
3. verifica cuvantul: expedia.
4. a adresa, a expedia, a scrie, (regional) a mana. (Cui i-ai trimis scrisoarea?)
5. verifica cuvantul: inainta. (A trimite o cerere unei institutii.)

Varianta definitie 3: Trimite verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural trimit, perf. substantiv 1 singular trimisei, 1 plural trimiseram; conj. prezent 3 singular si plural trimita; ger. trimitand; part. trimis

Varianta definitie 4: A trimite trimit tranzitiv 1) (persoane) A face sa se duca (printr-o rugaminte, hotarare sau dispozitie). - dupa apa. - la invatatura. ♢ - (pe cineva) pe lumea cealalta (sau In rai) a ucide; a omori. - (pe cineva) in judecata a da in judecata; a intenta un proces impotriva cuiva. 2) (persoane) A face sa se adreseze (la o sursa oarecare). - la un articol de revista. 3) (obiecte) A face sa ajunga la destinatie (pe o cale anumita sau prin intermediul cuiva); a expedia. - un colet prin posta. 4) (despre divinitati) A face sa apara in mod miraculos. /<lat. tramittere

Varianta definitie 5: Trimite (-t, -mis), verb – A dispune ca cineva sa se duca undeva, a mina. – Varianta trimete, Mold. tremite, Trans. tremete, Banat tramete, cuvant invechit tramite.
Megl. trimet, trimes, istr. tremetu.
Limba Latina trāmittĕre (Puscariu 1763; REW 8849), conform verifica cuvantul: limba italiana tramettere, prov., cat. trametre. – Derivat trimis (var. trimes), substantiv neutru (sol, delegat, imputernicit); trimitator, adjectiv (expeditor; substantiv neutru, transmitator); trimitatura, substantiv feminin (invechit, trimitere).