Trofeu
Definitie, sens si explicatie
1Troféu, trofee, substantiv neutru
1. (În antichitate) Armura unui dusman invins, asezata de obicei pe un trunchi de copac, in semn de victorie; prin extensiune monument ridicat in amintirea unei victorii sau in cinstea unui erou, pe care se asezau de obicei armele invinsului.
2. Prada de razboi luata de la un inamic.
3. Parte a unui animal vanat pastrata pentru valoarea sau frumusetea ei.
4. Cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. – Din franceza Trophee.
1. (În antichitate) Armura unui dusman invins, asezata de obicei pe un trunchi de copac, in semn de victorie; prin extensiune monument ridicat in amintirea unei victorii sau in cinstea unui erou, pe care se asezau de obicei armele invinsului.
2. Prada de razboi luata de la un inamic.
3. Parte a unui animal vanat pastrata pentru valoarea sau frumusetea ei.
4. Cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. – Din franceza Trophee.
2Troféu substantiv verifica cuvantul: cupa.
3Trofeu substantiv neutru, art. trofeul; plural trofee
4Troféu -e n. 1) (in antichitate) Echipament al unui dusman invins, expus pe un trunchi de copac in semn de victorie. 2) Monument comemorativ al unei victorii pe care sunt expuse armele celor invinsi. 3) Prada de razboi, luata de la dusman; captura. ♢ -e de vanatoare blana, coltii sau coarnele unui animal vanat, pastrate ca obiecte decorative. /<fr. trophee
5Troféu substantiv neutru
1. Armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (prin extensiune) monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins si ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptura sau pictura infatisand un asemenea monument.
2. Prada de razboi luata de la inamic. ♦ Victorie, biruinta. ♦ Ofranda adusa unei divinitati, provenind din prada de razboi.
3. Coarnele unui cerb vanat. [Pronume -feu, plural -ee, -euri. / < franceza trophee, conform limba italiana trofeo < limba latina tropaeum, limba greaca (veche) tropaion].
1. Armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (prin extensiune) monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins si ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptura sau pictura infatisand un asemenea monument.
2. Prada de razboi luata de la inamic. ♦ Victorie, biruinta. ♦ Ofranda adusa unei divinitati, provenind din prada de razboi.
3. Coarnele unui cerb vanat. [Pronume -feu, plural -ee, -euri. / < franceza trophee, conform limba italiana trofeo < limba latina tropaeum, limba greaca (veche) tropaion].
6Troféu substantiv neutru
1. armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins, pentru a comemora o victorie.
2. prada de razboi luata de la inamic. ♢ victorie, biruinta. ♢ ofranda adusa unei divinitati din prada de razboi.
3. produs vanatoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vanat (coarne de cerb, colti de mistret etcetera).
4. cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. (< franceza trophee)
1. armura unui dusman invins asezata pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatra sau de marmura purtand armele unui dusman invins, pentru a comemora o victorie.
2. prada de razboi luata de la inamic. ♢ victorie, biruinta. ♢ ofranda adusa unei divinitati din prada de razboi.
3. produs vanatoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vanat (coarne de cerb, colti de mistret etcetera).
4. cupa, obiect ornamental oferit invingatorului intr-o intrecere sportiva. (< franceza trophee)