Definitie Troian - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Troian1, troiene, substantiv neutru
1. Îngramadire mare de zapada adusa de vant si asezata in forma de valuri sau de dune; namete. ♦ P. gener.
Morman, gramada.
2. Întaritura primitiva facuta de popoarele antice, constand dintr-un dig lung de pamant, cu sant de aparare. [Pronuntat: tro-ian] – Probabil din limba slava (veche) Trojanŭ.

Varianta definitie 2: Troian substantiv verifica cuvantul: namete.

Varianta definitie 3: Troian substantiv verifica cuvantul: gramada, maldar, morman, movila, purcoi.

Varianta definitie 4: Troian adjectiv m., (persoana) substantiv masculin, plural troieni; f. singular troiana, plural troiene

Varianta definitie 5: Troian (namete) substantiv neutru, plural troiene

Varianta definitie 6: Troian1 -iene n. 1) Strat gros de zapada adunata de vant si dispus in forma de val; namete. 2) pop.
Gramada de obiecte aruncate in dezordine; vraf. - de frunze. 3) inv.
Întaritura primitiva, formata dintr-un val de pamant cu sant de aparare. /Din Troian n. pr.

Varianta definitie 7: Troian2 -ieni m. ist.
Persoana care facea parte din populatia de baza a Troiei. /Din Troian n. pr.

Varianta definitie 8: Troian3 -iana (-ieni, -iene) ist.
Care apartine Troiei sau populatiei ei; din Troia. Razboiul -. ♢ Cal - a) cal mare de lemn in care, conform legendei, s-au ascuns ostenii care asediau Troia pentru a patrunde in cetate si a deschide portile asediatorilor; b) dar facut unui dusman pentru a-l prinde in cursa. /Din Troian n. pr.

Varianta definitie 9: Troian, -Ă I. adjectiv, substantiv masculin f. (locuitor) din Troia.
II. adjectiv referitor la Troia. o calul - = a) cal urias de lemn construit de ahei dupa sfatul lui Ulise, care, introdus in Troia cu razboinicii ascunsi in el, a pricinuit caderea cetatii. b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situatia sau actiunile cuiva. (< limba latina troianus)

Varianta definitie 10: Troian (-iene), substantiv neutru –
1. Dig de protectie sapat intr-o perioada nedeterminata de-a lungul unei linii aproximativ paralele cu lunca Dunarii, atribuit gresit imparatului Traian. –
2. Cantitate mare de zapaada, namete, noian. –
3. Gramada, morman, teanc. –
4. (Oltenia) Poteca intr-o fineata. –
5. (Oltenia) Urma saniei pe zapada.
Sl. trojanŭ (Cihac, II, 423; Șeineanu, Semasiol., 179; Tiktin), conform limba sarba: trojan.
Derivat directa din limba latina Trāĭānus (Tagliavini, Arch.
Rom., XII, 218) nu este posibila fonetic.
Apare in doc. din secolul XV.
Amintirea lui Traian nu s-a pastrat in obiceiurile populare rom.; si ca numele sau s-ar fi perpetuat in limba slava (veche) in legatura cu aceasta constructie defensiva, nu este semnificativ, caci este vorba de o traditie fara temei si cu siguranta tirzie. – Derivat tro(i)eni, verb (a se ingramdi zapada; a fi drumurile blocate de zapada).