Varianta definitie 1: Tron2, tronuri, substantiv neutru
1. (Popular) Lada in care taranii isi pastreaza diverse obiecte, mai ales de imbracaminte.
2. (Regional) Sicriu. – Din limba germana dial. Truh(e)n.
Varianta definitie 2: Tron1, tronuri, substantiv neutru Scaun, jet (sculptat si impodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; prin extensiune simbol al domniei. ♢ Expresie A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi incoronat ca monarh. ♦ Figurativ Puterea suverana a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jet special pe care stau prelatii (sau suveranii) in timpul unor ceremonii religioase. – Din franceza Trône.
Varianta definitie 4: Tron substantiv (invechit) scaun, taht. (Domnitorul avea un - aurit.)
Varianta definitie 5: Tron (jet, lada) substantiv neutru, plural tronuri
Varianta definitie 6: Tron -uri n. 1) Jilt bogat ornamentat, asezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii in timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilt pe care stau prelatii la unele ceremonii religioase. - episcopal. /<lat. thronus, limba franceza: trône
Varianta definitie 7: -tron Element secund de compunere savanta care introduce in termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< limba engleza -tron].
Varianta definitie 8: Tron substantiv neutru Scaun, jet special impodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (prin extensiune) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Figurat) Puterea suverana a monarhilor; domnie. [Conform: limba latina thronus, limba greaca (veche) thronos, franceza trône].
Varianta definitie 9: Tron1 substantiv neutru
1. scaun, jet special impodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ♢ (figurativ) simbol al puterii regale, al domniei.
2. (figurativ) puterea suverana a monarhilor; domnie.
3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< franceza trône, limba latina thronus, limba germana Throns)
Varianta definitie 10: -tron2 element „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< limba engleza -tron, conform din limba greaca /elek/tron, chihlimbar)
Varianta definitie 11: Tron (-nuri), substantiv neutru – Cufar, lada.
Germ.
Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; conform Cihac, II, 243). – Derivat troneci, substantiv neutru (tronisor; sertar).
Varianta definitie 12: Tron (-nuri), substantiv neutru – Scaun, jilt domnesc.
Franceza trône. – Derivat introna, verb (a pune pe tron, a inscauna); detrona, verb, din franceza detrôner.
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 4 litere. Cuvantul incepe cu litera "t" si se termina cu litera "n"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
