Tron
Definitie, sens si explicatie
1Tron2, tronuri, substantiv neutru
1. (Popular) Lada in care taranii isi pastreaza diverse obiecte, mai ales de imbracaminte.
2. (Regional) Sicriu. – Din limba germana dial. Truh(e)n.
1. (Popular) Lada in care taranii isi pastreaza diverse obiecte, mai ales de imbracaminte.
2. (Regional) Sicriu. – Din limba germana dial. Truh(e)n.
2Tron1, tronuri, substantiv neutru Scaun, jet (sculptat si impodobit) pe care stau monarhii la ceremonii; prin extensiune simbol al domniei. ♢ Expresie A se urca (sau a se sui) pe tron = a ocupa domnia, a fi incoronat ca monarh. ♦ Figurativ Puterea suverana a monarhilor; domnie. ♦ Scaun, jet special pe care stau prelatii (sau suveranii) in timpul unor ceremonii religioase. – Din franceza Trône.
3Tron substantiv verifica cuvantul: cosciug, cufar, domnie, lada, sicriu.
4Tron substantiv (invechit) scaun, taht. (Domnitorul avea un - aurit.)
5Tron (jet, lada) substantiv neutru, plural tronuri
6Tron -uri n. 1) Jilt bogat ornamentat, asezat pe un loc mai ridicat, pe care stau monarhii in timpul ceremoniilor. 2) Simbol al puterii unui suveran. 3) Jilt pe care stau prelatii la unele ceremonii religioase. - episcopal. /<lat. thronus, limba franceza: trône
7-tron Element secund de compunere savanta care introduce in termeni sensul de „tub cu vid, accelerator de particule atomice”. [< limba engleza -tron].
8Tron substantiv neutru Scaun, jet special impodobit pe care stau monarhii la ceremonii; scaunul domniei; (prin extensiune) simbol al puterii regale, al domniei. ♦ (Figurat) Puterea suverana a monarhilor; domnie. [Conform: limba latina thronus, limba greaca (veche) thronos, franceza trône].
9Tron1 substantiv neutru
1. scaun, jet special impodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ♢ (figurativ) simbol al puterii regale, al domniei.
2. (figurativ) puterea suverana a monarhilor; domnie.
3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< franceza trône, limba latina thronus, limba germana Throns)
1. scaun, jet special impodobit pe care stau monarhii la ceremonii. ♢ (figurativ) simbol al puterii regale, al domniei.
2. (figurativ) puterea suverana a monarhilor; domnie.
3. (astrol.) semn diurn atribuit unei plante. (< franceza trône, limba latina thronus, limba germana Throns)
10-tron2 element „tub cu vid, accelerator de particule elementare”. (< limba engleza -tron, conform din limba greaca /elek/tron, chihlimbar)
11Tron (-nuri), substantiv neutru – Cufar, lada.
Germ.
Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; conform Cihac, Ii, 243). – Derivat troneci, substantiv neutru (tronisor; sertar).
Germ.
Truhe, dialectal Truh(e)n (Tiktin; conform Cihac, Ii, 243). – Derivat troneci, substantiv neutru (tronisor; sertar).
12Tron (-nuri), substantiv neutru – Scaun, jilt domnesc.
Franceza trône. – Derivat introna, verb (a pune pe tron, a inscauna); detrona, verb, din franceza detrôner.
Franceza trône. – Derivat introna, verb (a pune pe tron, a inscauna); detrona, verb, din franceza detrôner.