Definitie Trufă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TRÚFĂ1, trufe, substantiv feminin
1. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile de culoare violeta-negricioasa, in forma de cartofi, care cresc in pamant (Tuber).
2. Produs de cofetarie facut dintr-o crema de ciocolata. – Din franceza Truffe.

Varianta definitie 2: TRÚFĂ2, trufe, substantiv feminin (Înv.) Trufie. – Limba Latina *trufa.

Varianta definitie 3: TRÚFĂ substantiv verifica cuvantul: aroganta, fala, fudulie, infatuare, infumurare, ingamfare, mandrie, orgoliu, semetie, trufie, vanitate.

Varianta definitie 4: TRÚFĂ substantiv (BOTANICA) trufa de iarna (Tuber mela-nosporum) = trufa neagra; trufa de vara (Tuber aestivum) = trufa varatica; trufa neagra verifica cuvantul: trufa de iarna; trufa varatica verifica cuvantul: trufa de vara.

Varianta definitie 5: Trufa (ciuperca, trufie) substantiv feminin, g.-d. art. trufei; plural trufe

Varianta definitie 6: TRÚFĂ -e f. 1) Ciuperca comestibila in forma de cartof, de culoare violeta-negricioasa, care se dezvolta in pamant. 2) Preparat alimentar din crema de ciocolata. /<lat. trufa

Varianta definitie 7: TRÚFĂ substantiv feminin
1. (Liv.) Inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♦ Abuz de incredere, escrocherie.
2. Gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, de culoare violeta-negricioasa, avand forma unui cartof.
3. Produs de cofetarie preparat cu o crema de unt si ciocolata. [< franceza truffe, limba italiana truffa, prov. trufa < lat.t. tufera].

Varianta definitie 8: TRÚFĂ substantiv feminin
1. inducere in eroare; inselatorie, sarlatanie. ♢ abuz de incredere, escrocherie.
2. gen de ciuperci comestibile foarte gustoase, violete-negricioase, de forma unui cartof.
3. produs de cofetarie pe baza de crema de unt si ciocolata.
4. nas al unui caine. (< franceza truffe)

Varianta definitie 9: Trufa (-fe), substantiv feminin – Mindrie, fala, ingimfare, aroganta, trufie.
Origine indoielnica.
Se considera in general (Cihac, II, 708; Roesler 577; Șeineanu, Semasiol., 209; Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Rosetti, II, 69) ca reprezinta limba greaca (veche) τρυφή „delicii desfatari”; dar aceasta solutie nu se potriveste nici semantic si nici fonetic; astfel ca Tiktin ajunge sa-l considere drept cultism cuvant invechit Aceasta solutie din urma este si mai putin satisfacatoare.
Secolul XVI, cuvant invechit Pare mai curind un reprezentant indirect de limba latina triumphus, conform limba italiana tronfio „mindru”, limba germana Trumpf, prin intermediul unor idiomuri limba slava (veche) in care s-ar fi pierdut nazala; insa forma intermediara nu ne apare.
Derivat trufie (var. trufasie), substantiv feminin (orgoliu, fala); trufi (var. trufasi), verb reflexiv (a se mindri, a se ingimfa, a se fuduli); trufas, adjectiv (mindru, orgolios, arogant).
Din rom. provine bulgara din Trans. trufa (Miklosich, Bg., 137).