Definitie Tufă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TÚFĂ, tufe, substantiv feminin
1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la radacina; grup de flori, de lastari sau de plante erbacee cu radacina comuna. ♢ Expresie (Familiar) Tufa (de Venetia) = nimic, deloc.
Tufa-n punga sau tufa-n buzunar = A) nimic; B) om fara bani. ♦ Figurativ Par mult si des; claie.
2. (Rar) Ramura, creanga inverzita. ♦ (Regional) Bata, ciomag. – Limba Latina Tufa.

Varianta definitie 2: TÚFĂ substantiv verifica cuvantul: alun, bata, ciomag, claie, maciuca, tufan.

Varianta definitie 3: TÚFĂ substantiv (regional) tarsar, (Bucovina, Maram. si Transilvania) corci. (O - de scaieti.)

Varianta definitie 4: Tufa substantiv feminin, g.-d. art. tufei; plural tufe

Varianta definitie 5: TÚFĂ -e f. 1) Arbust cu ramuri dese care cresc de la baza tulpinii. 2) Grup de tulpini ierboase care cresc din aceeasi radacina. ♢ - (de Venetia) nimic; nici urma. Sarac - foarte sarac. /<lat. tufa

Varianta definitie 6: Tufa (-fe), substantiv feminin –
1. Arbust, grup de lastari. –
2. Maracinis, tufis de mure, hatis. –
3. Alun. –
4. Planta (Quercus pubescens). –
5. Nimic, absenta, lipsa de. – Mr. tufa, megl. tufca.
Limba Latina tufa, conform limba neogreaca: τύφη (Puscariu 1769; Philippide, II, 656; REW 8973), verifica cuvantul: limba germana thûfas (Puscariu, Lr., 273); conform limba albaneza tufë, limba neogreaca: τοῦφα (ar putea proveni din rom.), sard. tuvu, franceza touffe.
Legatura dintre limba albaneza si gotic (Jokl, Festchrift 57 Versamml. dt.
Philologen, 1929) este extrem de improbabila.
Ultimul sens nu este clar; si explicatia lui Tiktin, bazata pe limba greaca (veche) τῦφος, conform limba italiana tuf(f)o, sp. tufo, pare insuficienta.
Poate este o reducere a lui tufla, conform tufli.
Derivat stuf, substantiv neutru (trestie, Phragmites communis; manunchi, smoc, hatis, maracinis; incilcitura, claie, par dezordonat), cu s- expresiv (dupa Cihac, II, 378, din limba slava (veche) žukŭ „pipirig”, dupa Roesler 566, din limba greaca (veche) τύφη; dupa Candrea, din acelasi cuvint limba greaca (veche) contaminat cu limba latina stypa); tufan, substantiv masculin (plante, Quercus pubescens, Q. pedunculata; trunchi, par); (s)tufar, substantiv masculin (arbust; maracinis); tufanica (var. tufanea), substantiv feminin (crizantema, Chrysanthemum indicum; C. sinense); tufarie, substantiv feminin (trestiis; claie de par; halaciuga); tufaris, substantiv neutru (padurice, desis); stufaris, substantiv neutru (trestiis); (s)tufis, substantiv neutru (maracinis, hatis); (s)tufos, adjectiv (foios, des; incilcit); stufui, verb (a pune lese la); intufosa, verb reflexiv (a creste ramurile, a se dezvolta un copas sau un arbust). – Din rom. pare sa provina limba neogreaca: τοῦφα (Murnu 44; dupa Meyer, Neugr.
St., IV, 66, din lat.), bulgara tufa (Romanski 130; Capidan, Raporturile, 213), si poate limba albaneza tufë.