Definitie Tuli - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Tuli, tulesc, verb IV.
Tranzitiv (Pop. si familiar; in expresie) A o tuli (la sau de fuga sau la sanatoasa) = a fugi (repede si pe furis), a o sterge.
Tule-o! sau tulea! = pleaca imediat (si repede)! fugi! sterge-o! intinde-o! [Imper. si: tule, tulea] – Din bulgara Tulja, scr. Tuliti.

Varianta definitie 2: Tuli verb verifica cuvantul: cara, fugi.

Varianta definitie 3: Tuli verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural tulesc, imperfect 3 singular tulea; conjunctie: prezent 3 singular si plural tuleasca

Varianta definitie 4: A tuli -esc intranzitiv popular familiar: A o - la (sau De) fuga (sau La sanatoasa) a pleca repede de undeva; a o lua la fuga. /<bulg. tulja, sb. tuliti, ucr. tulyty

Varianta definitie 5: Tuli2, tulesc, verb IV (invechit si reg.)
1. a se ascunde, a se adaposti.
2. a porni, a cobori (turmele).

Varianta definitie 6: Tuli (-lesc, -it), verb reflexiv – A se ascunde, a se adaposti.
Sl. tuliti „a stringe, a inghesui”, cu sensul lui zatuliti „a ascunde”, conform bulgara (za)tulja „a ascunde”, rut. tulyty sja (Cihac, II, 426).
Desi dictionarele il confunda cu cuvintul urmator, credem ca e vorba de o simpla omonimie.
Conform: pituli.

Varianta definitie 7: Tuli (-lesc, -it), verb –
1. A cobori, a veni la vale din munti, a veni in jos. –
2. A se duce, a merge. –
3. A fugi, a o sterge.
Origine indoielnica.
Pare sa provina din limba slava (veche) tulŭ „fluier; teava; sul”, conform tulnic, sau din limba sarba: tuliti „a urla”, care poate au aceeasi origine, dar explicatia semantica este dificila.
Eset evident ca exista o legatura intre ideea de „a cobori” si cea de „a face zgomot”, caci aceeasi dualitate apare in „a tuna, a tipa” si „a urla”; dar punctul de plecare al acestei asocieri nu s-a explicat suficient.
Dupa Puscariu, Dacor., V, 420-5, ar trebui pornit de la ideea de zgomot facut de pietrele trase de un curent.
Puscariu, Lr., 163, sugereaza ideea coboririi pastorilor sunind din bucium.
Aceasta indicatie din urma pare mai sigura.
Ciobanii sau vacarii isi petrec ziua in munti si coboara in sat pe inserat, anuntindu-se in prealabil printr-un semnal de tulnic sau de bucium care indica ca vor sosi in curind.
Este posibil sa se fi ajuns astfel la o echivalenta intre ideea de „a suna din bucium” si cea de „a cobori”, datorita confuziei dintre actiunea reala si simbolul sau; dar este insa ciudat, in acest caz, ca „a buciuma” nu are si sensul acesta.
Tulai, interjectie (se foloseste pentru a cere ajutor; exprima ideea de fuga grabita), cuvint care se foloseste numai in Trans. si Banat, pare sa provina din aceeasi sursa, desi der. nu este clara; legatura cu mag. tolvaj „bandit” (Candrea) nici atit.