Definitie Turc -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Turc, -Ă, turci, -ce, substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. S.m si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ♢ Expresie Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui.
Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva.
A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic.
Turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext.
Persoana de religie mahomedana.
2. Adjectiv Care apartine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din limba turca: Türk.

Varianta definitie 2: Turc s., adjectiv
1. substantiv (invechit si popular) necredincios, (invechit si reg.) ciutac, (invechit) osman, osmangiu, osmanlau, otoman, pagan, (ir.) salvaragiu.
2. adjectiv turcesc, (invechit) osman, osmanic, osmanlau, osmanesc, otoman, otomanicesc, otomanesc, pagan, paganesc.

Varianta definitie 3: Turc substantiv masculin, adjectiv m., plural turci; f. singular turca, plural turce

Varianta definitie 4: Turc1 -ca (-ci, -ce) v. Turcesc. /<turc. türk

Varianta definitie 5: Turc2 -ca (-ci, -ce) masculin si feminin Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara din Turcia. /<turc. türk

Varianta definitie 6: Turc (-ci), – Otoman. – Mr. turcu, megl. turc.
Limba Turca: turk (Șeineanu, II, 369; Lokotsch 2114), conform limba neogreaca: τοῦρϰος, limba slava (veche) turύkύ. – Derivat turcoaica, substantiv feminin (femeie din Turcia); turcalet, substantiv masculin (varietate de zmeu; varietate de patlagina); turcesc, adjectiv (turc); turceste, adverb (in limba turca; ca turcii); turci, verb (a converti la islamism); turcie, substantiv feminin (invechit, limba turca); turcime, substantiv feminin (multime de turci); turcism, substantiv neutru (cuvint turcesc); turculet, substantiv masculin (copil turc; Banat, sticlete, Carduelis elegans; anemona, Anemone nemorosa); turcoaza, substantiv feminin, din franceza turquoise; turchiaz (var.
Olt. turchez), adjectiv (albastru-verzui), unul din putinele cuvinte franceza care au uz popular.