Definitie Turtă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TÚRTĂ, turte, substantiv feminin
1. Paine rotunda si turtita, facuta din malai sau din aluat nedospit. ♢ Expresie A face (pe cineva) turta = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se imbata) turta = a se imbata foarte tare.
A rupe (sau a frange cuiva) turta = a sarbatori, cu un anumit ritual, implinirea unui an de la nasterea unui copil.
2. Nume generic pentru diferite prajituri. ♢ Turta dulce = produs de patiserie (crocant) facut din faina de grau, miere si oua, la care adesea se adauga migdale, nuci etcetera si o glazura cu sirop de zahar.
3. Produs care ramane dupa ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semintele de floarea-soarelui etcetera si care se preseaza intr-o forma de obicei turtita si rotunda.
4. Planta erbacee cu tulpina foarte scurta, cu frunzele adanc crestate si spinoase si cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ♢ Compuse: turta-lupului = numele popular al semintelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciuperca comestibila, de culoare galbena-roscata sau cafenie, acoperita cu o substanta vascoasa (Boletus luteus). – Limba Latina *turta (= torta [panis] „paine rotunda”).
Conform: franceza t o u r t e.

Varianta definitie 2: TÚRTĂ substantiv
1. (regional) trusnic. (- furajera.)
2. (BOTANICA; Carlina acaulis) (regional) ciortopoloc, tataisa, turtea, turtica, ceapa-cioreasca, ciurul-zanelor, punga-babei, sita-zanelor.
3. (BOTANICA) turta-vacii (Bolctus luteus) = vacuta.

Varianta definitie 3: Turta substantiv feminin, g.-d. art. turtei; plural turte

Varianta definitie 4: TÚRTĂ1 -e f. 1) Produs de patiserie latit si rotund, obtinut dintr-o bucata de aluat si copt pe vatra. ♢ A face (sau A lasa) (pe cineva) - a bate tare (pe cineva). A se imbata - a se imbata foarte tare. Beat - foarte beat. A trage cenusa (sau Spuza) la -a lui a-si apara interesele proprii. 2) (nume generic) Prajitura de orice fel, avand o asemenea forma. - cu mere. -e cu mac. ♢ - dulce prajitura facuta din faina de grau, oua, miere, mirodenii, acoperita cu glazura sau presarata cu zahar farin 3) Substanta presata care are o asemenea forma. - de ceara. /<lat. turta

Varianta definitie 5: TÚRTĂ2 -e f.
Planta erbacee cu tulpina foarte scurta, cu frunze ghimpoase, adanc crestate, si cu flori asezate in capitule. ♢ -a-vacii ciuperca comestibila, cu palaria lipicioasa, de culoare galben-roscata sau cafenie. /<lat. turta

Varianta definitie 6: Turta (-te), substantiv feminin –
1. Azima, coca; este turtita si fara drojdie. –
2. Tarta, prajitura. –
3. În general, orice materie turtita. –
4. Varietate de ghimpe (Carlina acaulis). – Mr., megl. turta, istr. turtę.
Limba Latina turta in loc de torta (Diez, I, 419; Puscariu 1743; REW 8802), conform vegl. turta, limba italiana, prov., sp., port. torta, franceza tourte.
Forma turta apare in glosele de la Reichenau (Puscariu, Lr., 189); schimbul nu pare anormal (Lausberg, Mundarten Südlukaniens, Halle 1939, 26; totusi conform impotriva Graur, BL, V, 115, considerindu-l nefundamentat suficient).
Ambele forme limba latina sint cuvinte vulgare, care nu apar la nici un autor clasic.
În rom. pare sa fi fost simtit drept creatie expresiva (probabil asa era in lat.), datorat prezentei lui turti, conform tufli, tepsi. – Derivat turtea (var. turtica, turtie), substantiv feminin (varietate de spin); turti, verb (a face plat, a da o forma latareata, a strivi; reflexiv, a se imbata).
Din rom. provine bulgara turla (Capidan, Raporturile, 214), si probabil limba sarba:, slov. turta.