Definitie Tîrg -guri - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Tirg (-guri), substantiv neutru –
1. Loc intins intr-o localitate unde se vind vite, cereale, lemne etcetera, obor. –
2. Contract, afacere incheiata. –
3. Piata, hala. –
4. Oras, orasel. –
5. Tranzactie, vinzare-cumparare. –
6. Învoiala, intelegere, discutie, sume date si primite.
Sl. trŭgŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 49; Cihac, II, 401; Conev 77), conform limba rusa torg „obor”, limba albaneza treg.
Legatura cu un preromanic *terg (Lozovan, ZRPh., LXXXIII, 128 si 134) este posibila, dar nu pare suficient documentata.
Prima organizare administrativa a tirgurilor este cea a lui Alexandru Lapusneanu, in
1561. Derivat tirgar, substantiv masculin (invechit, zaraf, bancher; Trans., cumparator, client); tirgovet, substantiv masculin (orasean, locuitor al orasului), din limba slava (veche) trŭgovĭcĭ; tirgoveata, substantiv feminin (oraseanca); tirgoveti, verb reflexiv (a se face orasean); tirgui, verb (a cumpara; reflexiv, a se tocmi, a discuta pretul; cuvant invechit, a cadea la invoiala), din limba slava (veche) trŭgovati; tirguiala, substantiv feminin (invoiala; cumparatura).
De aici si Tirgoviste, numele unui oras, vechea capitala a Munteniei, conform bulgara tèrgovište, si expresia gura de Tirgoviste „gura-rea”, pe care Weigand, Jb., XVI, 76, o interpreteaza gresit pornind de la intelesul Tirgoviste „tirg in general”, conform Tiktin; e sigur ca acest cuvint se folosea inainte ca nume comun, dar la fel de clar este ca expresia se datoreaza reputatiei de care se bucurau femeile din orasul cu acelasi nume.