Tămâiță
Definitie, sens si explicatie
1Tămâiță, tamaite, substantiv feminin Nume dat mai multor plante; A) planta erbacee cu miros aromatic puternic si cu flori verzui dispuse intr-un ciorchine la varful tulpinii (Chenopodium ambrosioides); B) planta cu flori verzi-galbui, cu miros patrunzator (Chenopodium botrys). ♢ Compus: tamaita-de-camp = planta erbacee paroasa, cu flori galbene (Ajuga chamaepytis). – Tamaie + sufix -ita.
2Tămâiță substantiv verifica cuvantul: spanac-porcesc, vinerita.
3Tămâiță substantiv (Botanica)
1. (Chenopodium botrys) (regional) izma, studenita, tamaioara, tamaioasa, vinerita, pelinita-greceasca, smirna-de-gradina.
2. (Cheno-podium ambrosioides) (regional) tamaioara, tifros.
3. tamaita-de-camp (Ajuga chamaepytis) = (regional) ruta-salbatica, vinerita-galbena.
1. (Chenopodium botrys) (regional) izma, studenita, tamaioara, tamaioasa, vinerita, pelinita-greceasca, smirna-de-gradina.
2. (Cheno-podium ambrosioides) (regional) tamaioara, tifros.
3. tamaita-de-camp (Ajuga chamaepytis) = (regional) ruta-salbatica, vinerita-galbena.
4Tamaita substantiv feminin, g.-d. art. tamaitei; plural tamaite
5Tămâiță -e f. (diminutiv de la Tamaie) Planta erbacee aromata cu tulpina acoperita cu peri si cu frunze verzi-galbui, care creste prin locuri nisipoase si necultivate. /tamaie + suf. -ita