Tărbăci
Definitie, sens si explicatie
1Tărbăci, tarbacesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. (Familiar) A bate tare pe cineva, a snopi in bataie. ♦ Figurativ A ocari; a-si bate joc de cineva.
2. (Regional) A framanta noroiul in timpul mersului. ♦ Reflexiv A se murdari (cu noroi). – Conform: t a b a c i.
Tranzitiv
1. (Familiar) A bate tare pe cineva, a snopi in bataie. ♦ Figurativ A ocari; a-si bate joc de cineva.
2. (Regional) A framanta noroiul in timpul mersului. ♦ Reflexiv A se murdari (cu noroi). – Conform: t a b a c i.
2Tărbăci verb verifica cuvantul: snopi, stalci.
3Tarbaci verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural tarbacesc, imperfect 3 singular tarbacea; conj, prezent 3 singular si plural tarbaceasca
4Tarbaci (c-esc, it), verb –
1. A certa, a sapuni. –
2. A bate, a chelfani, a ocari. –
3. A se murdari, a se umple de noroi.
Creatie expresiva putin clara, poate pornind de la tabaci „a argasi”, cu r expresiv; pentru semantism, conform sp. zurrar „a argasi” si „a da bice”. – Derivat tarbaca, substantiv feminin (obicei vechi, care consta in a chinui ciinii batindu-i) pe care Tiktin il lega gresit de limba italiana trabucco si Popescu-ciocanel 42 de limba turca: debek „piulita”; tarbaceala, substantiv feminin (bataie; cearta; chinuire); tabirci, verb (a opinti, a purta ceva greu, a se osteni), in Mold.; tabirceala, substantiv feminin (istovire); tirbosi, verb (a tulbura, a murdari; a mesteca in cafeaua turceasca); tirboseala, substantiv feminin (zatul de la cafeaua turceasca), in Muntenia Rut. terbičiti, pe care Bogrea, Dacor., Iv, 850, il propunea ca etimon al cuvintului rom., provine probabil de la tarbaci. – Conform: tava, tearfa, tabuet.
1. A certa, a sapuni. –
2. A bate, a chelfani, a ocari. –
3. A se murdari, a se umple de noroi.
Creatie expresiva putin clara, poate pornind de la tabaci „a argasi”, cu r expresiv; pentru semantism, conform sp. zurrar „a argasi” si „a da bice”. – Derivat tarbaca, substantiv feminin (obicei vechi, care consta in a chinui ciinii batindu-i) pe care Tiktin il lega gresit de limba italiana trabucco si Popescu-ciocanel 42 de limba turca: debek „piulita”; tarbaceala, substantiv feminin (bataie; cearta; chinuire); tabirci, verb (a opinti, a purta ceva greu, a se osteni), in Mold.; tabirceala, substantiv feminin (istovire); tirbosi, verb (a tulbura, a murdari; a mesteca in cafeaua turceasca); tirboseala, substantiv feminin (zatul de la cafeaua turceasca), in Muntenia Rut. terbičiti, pe care Bogrea, Dacor., Iv, 850, il propunea ca etimon al cuvintului rom., provine probabil de la tarbaci. – Conform: tava, tearfa, tabuet.