Definitie Tătar -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TĂtar, -Ă, tatari, -e substantiv masculin si feminin:, adjectiv
1. Substantiv masculin si feminin: Persoana care face parte din populatia de baza a Republicii Tatare sau din grupurile etnice (inrudite ca limba cu aceasta populatie) stabilite in cursul istoriei in diferite regiuni din Asia si Europa. ♦ Persoana care facea parte din triburile de origine mongola care in secolul XIII s-au intins din Asia pana in Europa rasariteana si centrala, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au facut dese incursiuni in tarile vecine). ♢ Expresie Doar nu vin (sau dau) tatarii, se spune cand cineva se grabeste sau fuge fara un motiv serios.
Parca-l alunga tatarii (din urma), se spune despre cineva care se grabeste foarte tare.
2. Adjectiv Care apartine tatarilor (1), privitor la tatari; tataresc. ♦ (Substantivat, f.) Limba tatara. – Din limba turca: Tatar.

Varianta definitie 2: TĂtar adjectiv tataresc. (Triburile -.)

Varianta definitie 3: TĂtar substantiv verifica cuvantul: cocos-de-munte, cocos salbatic, colos, curier, gigant, matura, mesager, stafeta, titan, urias.

Varianta definitie 4: Tatar substantiv masculin, adjectiv m., plural tatari; f. singular tatara, g.-d. art. tatarei, plural tatare

Varianta definitie 5: TĂtar1 -a (-i, -e) masculin si feminin 1) Persoana care face parte din populatia de baza a Tatariei sau este originara din Tataria. 2) ist.
Persoana care facea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (secolul XII-XV) si hanatele de mai tarziu. /<tat., limba turca tatar

Varianta definitie 6: TĂtar2 -a (-i, -e) v. TĂtĂresc. /<tat., limba turca tatar

Varianta definitie 7: Tatar (-ri), substantiv masculin –
1. Persoana care facea parte din triburile mongole; tatarin. –
2. Matura (Sorghum vulgare). –
3. Cocos-de-munte (Tetrao urogallus). – Megl. tatar.
Limba Turca: tat. tatar (Șeineanu, II, 351; Lokotsch 2045), conform limba slava (veche) tatarinŭ, mag. tatar.
Ultimul sens (Candrea) pare a fi o interpretare artificiala a numelui stiintific Tetrao. – Derivat tatarca, substantiv feminin (tataroaica: matura; hrisca, Polygonum fagopyrum; tichie turceasca; varietate de tigva, Coccinia indica), din limba slava (veche) tatarka, conform mag. tatarka (Galdi, Dict., 162); tatarcuta (var. tartacuta), substantiv feminin (tichie turceasca, tigva); tataroaica, substantiv feminin (femeie tatara); tataresc, adjectiv (de tatari); tatareste, adverb (in limba tatara; ca tatarii); tatarie, substantiv feminin (desime, asprime); tatarime, substantiv feminin (multime de tatari); tatarnica, substantiv feminin (varietate de spin, Echinops).