Unu una
Definitie, sens si explicatie
1Unu, una numeral cardinal (Cand preceda un substantiv are forma un, o; cand tine locul unui substantiv are forma unul, una)
1. (Adesea substantivat) Primul numar din seria numerelor naturale, care reprezinta unitatea si se indica prin cifrele 1 si I. ♢ (În corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Vei petrece o zi sau doua. ♢ Locutiune adjectiv Tot unul si unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ♢ Locutiune adverb (Familiar) De unul singur = izolat; individual; fara insotitor.
Pana la unul = toti, in unanimitate. (Sudat; cu forma feminina si valoare neutra) intruna sau tot intruna = mereu. ♢ Expresie (Popular) A merge una = a merge alaturi, nedespartiti.
A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face sa fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza.
A o tine una (si buna) = a nu ceda, a fi perseverent, a se incapatana in sustinerea unei pareri. ♢ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicand ora, ziua etcetera) Acum e unu. ♢ (Substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de numeral ord.) Prim, intai.
Tomul unu. ♦ (Precedat de „cate”, formeaza numeral distributiv corespunzator) Venea numai cate unul sa ma vada. ♦ Locutiune adverb Cate unul-unul sau unul cate unul = succesiv, pe rand. ♢ (În corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Mai trasese cate-o dusca-doua de rachiu.
2. (Adjectival) Singur, unic. ♢ (Folosit pentru intarirea pronumelui personal) Eu unul ma duc sa deschid usa.
3. (Adjectival) Acelasi, identic.
Suntem la un gand amandoi.
4. (Precedat de o negatie sau in propozitii negative) Nimeni. [Genitiv-dat. unuia, uneia sau (cand are forma un, o) unui, unei] – Limba Latina Unus, -a.
1. (Adesea substantivat) Primul numar din seria numerelor naturale, care reprezinta unitatea si se indica prin cifrele 1 si I. ♢ (În corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Vei petrece o zi sau doua. ♢ Locutiune adjectiv Tot unul si unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ♢ Locutiune adverb (Familiar) De unul singur = izolat; individual; fara insotitor.
Pana la unul = toti, in unanimitate. (Sudat; cu forma feminina si valoare neutra) intruna sau tot intruna = mereu. ♢ Expresie (Popular) A merge una = a merge alaturi, nedespartiti.
A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face sa fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza.
A o tine una (si buna) = a nu ceda, a fi perseverent, a se incapatana in sustinerea unei pareri. ♢ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicand ora, ziua etcetera) Acum e unu. ♢ (Substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de numeral ord.) Prim, intai.
Tomul unu. ♦ (Precedat de „cate”, formeaza numeral distributiv corespunzator) Venea numai cate unul sa ma vada. ♦ Locutiune adverb Cate unul-unul sau unul cate unul = succesiv, pe rand. ♢ (În corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Mai trasese cate-o dusca-doua de rachiu.
2. (Adjectival) Singur, unic. ♢ (Folosit pentru intarirea pronumelui personal) Eu unul ma duc sa deschid usa.
3. (Adjectival) Acelasi, identic.
Suntem la un gand amandoi.
4. (Precedat de o negatie sau in propozitii negative) Nimeni. [Genitiv-dat. unuia, uneia sau (cand are forma un, o) unui, unei] – Limba Latina Unus, -a.
2Unu numeral m., g.-d. unuia; f. una, g.-d. uneia
3Unu1 m. 1) Numar constand dintr-o unitate. 2) Cifra 1 sau I. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. unus, -a
4Unu2 una num. card. 1) (cand determina un substantiv, sunt folosite formele Un, O) Primul numar care sta la baza numerotatiei si reprezinta o cantitate egala cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de numeral ord.) Care preceda pe al doilea; intai. /<lat. unus, -a