Definitie Urca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Urca, urc, verb I.
1. Reflexiv, instranzitiv si tranz.
A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos catre unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranzitiv (Despre drumuri) A fi inclinat in panta suitoare. ♦ Intranzitiv si reflexiv (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etcetera, ridicandu-se vertical; a se catara.
2. Reflexiv, instranzitiv si tranz.
A (se) sui si a (se) aseza pe ceva mai ridicat. ♢ Expresie (Refl. si tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori in) scaunul imparatiei = a incepe sa domneasca sau a investi in functia de suveran.
3. Reflexiv, instranzitiv si tranz.
A (se) ridica (pana la o inaltime oarecare); a (se) inalta (in vazduh). ♢ Expresie (Refl.) A i se urca cuiva bautura la cap = a se imbata.
A i se urca la cap = a deveni increzut, infumurat.
4. Reflexiv si instranzitiv (Despre temperatura, presiune atmosferica; prin extensiune despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari in comparatie cu cele obisnuite sau anterioare. ♦ Intranzitiv (Fiz.; despre marimi scalare) A suferi o variatie de crestere a valorii pozitive.
5. Reflexiv (Despre numere, preturi, sume) A se ridica la..., a se mari. ♢ Tranzitiv A urca preturile.
6. Reflexiv (Despre voce, glas sau ton; prin extensiune despre cantece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai inalt. ♢ Tranzitiv A urca tonul.
7. Reflexiv si instranzitiv A merge indarat in timp pana la..., a exista, a data din... – Probabil limba latina *oricare (= oriri).

Varianta definitie 2: A (se) urca antonim: a scadea, a (se) cobori

Varianta definitie 3: Urca verb
1. verifica cuvantul: escalada.
2. verifica cuvantul: ridica.
3. a (se) pune, a (se) sui. (Îl - pe cal.)
4. verifica cuvantul: catara.
5. verifica cuvantul: inalta.
6. a creste, a se inalta, a se ridica. (Vita a - mult de la pamant.)
7. verifica cuvantul: extinde.
8. verifica cuvantul: inmulti.
9. verifica cuvantul: majora.
10. verifica cuvantul: creste.
11. a (se) inalta, a (se) ridica. (A - glasul, vocea ...)

Varianta definitie 4: Urca verb, indicativ prezent 1 singular urc, 3 singular si plural urca; conjunctie: prezent 3 singular si plural urce

Varianta definitie 5: A urca urc 1. intranz. 1) figurat: (despre persoane) A fi mereu in ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici si aparate pentru masurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre cai de comunicatie) A urma o panta ascendenta. Drumul urca prin livezi. 4) (despre voci, melodii etcetera) A creste in inaltime; a deveni mai inalt. 5) inv.
A merge indarat in timp. Cantecul popular urca in negura vremurilor.
2. tranz. 1) A muta intr-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. - faina in pod. 2) (forme de relief ridicat, scari etcetera) A parcurge de jos pana sus; a ridica; a sui. - panta. 3) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

Varianta definitie 6: A se urca ma urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se inalta in sus; a se sui. - pe coasta dealului. ♢ - (sau A se sui) Pe tron a veni la domnie. Daca nu stii ce-i apa nu te urca in luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunosti sau nu esti sigur ca-l vei realiza. A i - (sau A i se sui) Cuiva in cap a face abuz de bunatatea cuiva. A i - (sau A i se sui) Cuiva bautura (sau Vinul) La cap a se ameti. 2) (despre unele plante) A se ridica agatandu-se de ceva; a se sui; a se catara. /<lat. oricare

Varianta definitie 7: Urca (-c, at), verb –
1. A sui, a se catara. –
2. A se ridica. –
3. A se mari, a creste. –
4. (Refl.) A insuma.
Origine incerta.
Pare un limba latina *orĭcāre ‹ ǒrior (Puscariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti, I, 172), sau mai putin probabil de la ora „margine” (Tiktin) sau din limba greaca (veche) ὄρος „munte” (Pascu, Etimologii, 49; Pascu, Beiträge, 11); dar conform aburca.
O confirmare a etimonului s-ar putea gasi in limba latina *ortĭāre ‹ ǒrtus, deja afirmata de Cipriani, Rom., XXXI, 587-90).
Derivat din limba sarba:, cr. nukati „a excita” (Candrea, II, 440) nu este probabila. – Derivat urcat, substantiv neutru (suit); urcator, adjectiv (care urca, ascendent); urcus, substantiv neutru (drum, loc in panta, repezis).