Urzi
Definitie, sens si explicatie
1Urzi, urzesc, verb Iv.
Tranzitiv
1. A pregati, a intinde, a aseza urzeala (1) in razboiul de tesut pentru a incepe tesutul.
2. Figurativ A funda, a intemeia; a cladi; a concepe, a alcatui. ♦ Intranzitiv (Regional) A lua fiinta, a se forma, a se infiripa. ♦ A nascoci, a scorni, a inventa.
3. Figurativ A pune la cale o actiune (reprobabila); a unelti, a complota. – Limba Latina Ordire (= ordiri).
Tranzitiv
1. A pregati, a intinde, a aseza urzeala (1) in razboiul de tesut pentru a incepe tesutul.
2. Figurativ A funda, a intemeia; a cladi; a concepe, a alcatui. ♦ Intranzitiv (Regional) A lua fiinta, a se forma, a se infiripa. ♦ A nascoci, a scorni, a inventa.
3. Figurativ A pune la cale o actiune (reprobabila); a unelti, a complota. – Limba Latina Ordire (= ordiri).
2Urzi verb verifica cuvantul: afla, alcatui, complota, concepe, conjura, conspira, constitui, crea, ctitori, descoperi, elabora, face, funda, gasi, gandi, imagina, institui, inventa, infiinta, intemeia, intocmi, nascoci, organiza, planui, plasmui, proiecta, realiza, scorni, ticlui, unelti.
3Urzi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural urzesc, imperfect 3 singular urzea; conjunctie: prezent 3 singular si plural urzeasca
4A urzi -esc tranz. 1) (fire textile) A aseza in stative sau in razboiul de tesut, trecand prin spata si infasurand pe suluri. 2) figurat: (planuri, idei, ganduri) A-si reprezenta in minte; a-si schita in gand; a plasmui; a plamadi. 3) figurat: (actiuni dusmanoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a tese; a unelti. 4) reg.
A face sa se urzeasca. /<lat. ordire
A face sa se urzeasca. /<lat. ordire
5Urzi (-zesc, -it), verb –
1. A aseza urzeala. –
2. A unelti, a complota. –
3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzascu, urdzire, megl. urdzos.
Limba Latina ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Puscariu 1839; Rew 6093), conform limba italiana ordire, prov., cat. ordir, franceza ourdir, sp., port. urdir. – Derivat urzeala, substantiv feminin (ansamblul firelor paralele prin care se trece batatura; alcatuire, structura); urzit, substantiv neutru (actiunea de a urzi); urzitor, substantiv masculin (persoana care urzeste; substantiv masculin, cuvant invechit, fondator, creator); urzitor (var. urzoi), substantiv neutru (masina de urzit); urzitoare, substantiv feminin (femeie care urzeste; masina de urzit); urzitura, substantiv feminin (urizt, creatiea, intemeiere).
1. A aseza urzeala. –
2. A unelti, a complota. –
3. A crea, a face, a stabili. – Mr. urdzascu, urdzire, megl. urdzos.
Limba Latina ordῑri (Densusianu, Hlr., 147; Puscariu 1839; Rew 6093), conform limba italiana ordire, prov., cat. ordir, franceza ourdir, sp., port. urdir. – Derivat urzeala, substantiv feminin (ansamblul firelor paralele prin care se trece batatura; alcatuire, structura); urzit, substantiv neutru (actiunea de a urzi); urzitor, substantiv masculin (persoana care urzeste; substantiv masculin, cuvant invechit, fondator, creator); urzitor (var. urzoi), substantiv neutru (masina de urzit); urzitoare, substantiv feminin (femeie care urzeste; masina de urzit); urzitura, substantiv feminin (urizt, creatiea, intemeiere).