Vacă
Definitie, sens si explicatie
1Vacă, vaci, substantiv feminin
1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p.restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p.gener. carne de bovine. ♢ Expresie S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase.
Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste).
2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Limba Latina Vacca.
1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p.restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p.gener. carne de bovine. ♢ Expresie S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase.
Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste).
2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus). – Limba Latina Vacca.
2Vaca substantiv feminin, g.-d. art. vacii; plural vaci
3Vaca (-ci), substantiv feminin –
1. Femela taurului. –
2. Morman de pamint in jocul numit petrec. – Mr., megl. vaca, istr. vǫke.
Limba Latina vacca (Puscariu 1848; Rew 9109), conform limba italiana vacca, prov., cat., sp. vaca, franceza vache.
Pentru sensul 2, conform poarca. – Derivat vacar, substantiv masculin (pazitor de vaci), mr. vacar, poate direct din limba latina vaccarĭus, conform limba italiana vaccaro; vacareasa, substantiv feminin (femeie care pazeste vacile); vacareata (var. vacarie), substantiv feminin (staul de vaci); vacarel, substantiv masculin (pasare, Charadrius pluvialis); vacarica, substantiv feminin (sapunarita, Saponaria vaccaria); vacarita, substantiv feminin (vacareasa; codobatura, Motacilla flava; sapunarita); vacarit, substantiv neutru (dare pe vite, stabilita in Muntenia in 1688 si in Mold. in 1689). – Derivat neol. vaccin, substantiv neutru, din franceza vaccin, conform mr. vatina, din limba neogreaca: βατσίνα; vaccina, verb (a face un vaccin); vaccinator, substantiv masculin (persoana care vaccineaza); vaccinati(un)e, substantiv feminin (vaccinare). – Din. rom. provine rut. vakar (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 400).
Conform: vecin.
1. Femela taurului. –
2. Morman de pamint in jocul numit petrec. – Mr., megl. vaca, istr. vǫke.
Limba Latina vacca (Puscariu 1848; Rew 9109), conform limba italiana vacca, prov., cat., sp. vaca, franceza vache.
Pentru sensul 2, conform poarca. – Derivat vacar, substantiv masculin (pazitor de vaci), mr. vacar, poate direct din limba latina vaccarĭus, conform limba italiana vaccaro; vacareasa, substantiv feminin (femeie care pazeste vacile); vacareata (var. vacarie), substantiv feminin (staul de vaci); vacarel, substantiv masculin (pasare, Charadrius pluvialis); vacarica, substantiv feminin (sapunarita, Saponaria vaccaria); vacarita, substantiv feminin (vacareasa; codobatura, Motacilla flava; sapunarita); vacarit, substantiv neutru (dare pe vite, stabilita in Muntenia in 1688 si in Mold. in 1689). – Derivat neol. vaccin, substantiv neutru, din franceza vaccin, conform mr. vatina, din limba neogreaca: βατσίνα; vaccina, verb (a face un vaccin); vaccinator, substantiv masculin (persoana care vaccineaza); vaccinati(un)e, substantiv feminin (vaccinare). – Din. rom. provine rut. vakar (Miklosich, Wander., 20; Candrea, Elemente, 400).
Conform: vecin.