Vară
Definitie, sens si explicatie
1Vară, veri, substantiv feminin Anotimpul cel mai calduros al anului, cuprins intre primavara si toamna si reprezentand (in emisfera boreala) intervalul de timp de la 22 (21) iunie pana la 23 septembrie. ♢ Locutiune adjectiv De vara = A) necesar in timpul verii; care se poarta in timpul verii; care se practica vara; B) (despre fructe, plante etcetera) care se coace, rodeste vara; varatic. ♢ Locutiune adverb La vara = in vara viitoare, in vara care urmeaza.
Asta-vara = in vara care a trecut. (În) vara asta = in vara in care ne aflam. (Popular) An-vara = in vara anului precedent.
De cu vara = fiind inca vara.
Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Limba Latina Vera (= ver primavara).
Asta-vara = in vara care a trecut. (În) vara asta = in vara in care ne aflam. (Popular) An-vara = in vara anului precedent.
De cu vara = fiind inca vara.
Peste vara = in timpul verii. ♦ (Adverbial; in forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; in fiecare an, in cursul acestui anotimp. – Limba Latina Vera (= ver primavara).
2Vara antonim: iarna
3Vară substantiv verisoara.
4Vara (anotimp) substantiv feminin, g.-d. art. verii; plural veri
5Vara (ruda) substantiv feminin, g.-d. art. verei; plural vere
6Vară1 veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, in emisfera nordica, lunile iunie, iulie, august. ♢ De - a) necesar pentru vara; b) care are loc vara. La - in timpul verii viitoare. Asta - vara trecuta. De cu - inca din timpul verii. Pierde-vara om care nu are nici o ocupatie, care nu face nimic; haimana. [G.-d. Verii] /<lat. vera
7Vară2 vere f.
Persoana de sex feminin considerata in raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a matusii. /<lat. verus, -a
Persoana de sex feminin considerata in raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a matusii. /<lat. verus, -a
8Vara (veri), substantiv feminin – Anotimpul cel mai calduros al anului. – Mr. veara, megl. vęra, istr. vęrę.
Limba Latina vēra, plural de la vēr, tratat ca in primavera (Puscariu 1875; Rew 9213), conform limba albaneza verë (Philippide, Ii, 657). – Derivat vara, verb (a-si petrece vara; a pasuna vitele in timpul verii); varat, substantiv neutru (perioada de vara; timpul in care pasc vitele vara); varatec (var. varatic), adjectiv (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pasuni); invara, verb reflexiv (a veni vara). – Conform: primavara.
Limba Latina vēra, plural de la vēr, tratat ca in primavera (Puscariu 1875; Rew 9213), conform limba albaneza verë (Philippide, Ii, 657). – Derivat vara, verb (a-si petrece vara; a pasuna vitele in timpul verii); varat, substantiv neutru (perioada de vara; timpul in care pasc vitele vara); varatec (var. varatic), adjectiv (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pasuni); invara, verb reflexiv (a veni vara). – Conform: primavara.