Verbal -ă
Definitie, sens si explicatie
1Verbal, -ă, verbali, -e, adjectiv
1. Care se face, se transmite, se comunica prin viu grai, din gura in gura; care caracterizeaza graiul viu, vorbirea; oral.
2. Care apartine verbului (1), privitor la verb, de verb. ♢ Flexiune verbala = conjugare (2). – Din franceza Verbal, limba latina Verbalis.
1. Care se face, se transmite, se comunica prin viu grai, din gura in gura; care caracterizeaza graiul viu, vorbirea; oral.
2. Care apartine verbului (1), privitor la verb, de verb. ♢ Flexiune verbala = conjugare (2). – Din franceza Verbal, limba latina Verbalis.
2Verbal adjectiv oral. (Comunicare -.)
3Verbal adjectiv m., plural verbali; f. singular verbala, plural verbale
4Verbal1 -a (-i, -e) 1) Care se realizeaza prin vorbire; oral. Expresie -a. ♢ Nota -a nota diplomatica fara semnatura, remisa de un reprezentant diplomatic guvernului unui stat strain. /<fr. verbal, limba latina verbalis
5Verbal2 -a (-i, -e) 1) Care tine de un verb; propriu verbului. Desinenta -a. 2) Care are valoare de verb; cu valoare de verb. Locutiune -a. 3) Care deriva de la verb. /<fr. verbal, limba latina verbalis
6Verbal, -ă adjectiv Care se transmite prin viu grai, din gura in gura. ♢ Nota verbala = nota diplomatica nesemnata, echivalenta cu o declaratie orala. [Conform: limba latina verbalis, franceza verbal].
7Verbal, -ă adjectiv
1. care se transmite prin viu grai; oral. o nota -a = nota diplomatica nesemnata, echivalenta cu o declaratie orala.
2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. o flexiune -a = conjugare (1). ♢ cu valoare de verb. (< franceza verbal, limba latina verbalis)
1. care se transmite prin viu grai; oral. o nota -a = nota diplomatica nesemnata, echivalenta cu o declaratie orala.
2. referitor la verb, al verbului; provenit din verb. o flexiune -a = conjugare (1). ♢ cu valoare de verb. (< franceza verbal, limba latina verbalis)