Vătăma
Definitie, sens si explicatie
1Vătăma, vatam, verb I. Tranzitiv (Popular)
1. A dauna sanatatii, integritatii corporale (producand boli, raniri). ♦ Reflexiv Prin specializare: A se imbolnavi de hernie.
2. A cauza pagube, stricaciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Limba Latina Victimare.
1. A dauna sanatatii, integritatii corporale (producand boli, raniri). ♦ Reflexiv Prin specializare: A se imbolnavi de hernie.
2. A cauza pagube, stricaciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Limba Latina Victimare.
2Vătăma verb verifica cuvantul: bosorogi, rani.
3Vătăma verb
1. verifica cuvantul: dauna.
2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (figurativ) a ruina. (Aceste eforturi i-au - sanatatea.)
3. a dauna, a prejudicia, (livresc) a leza, (figurativ) a lovi. (- intereselor lor.)
1. verifica cuvantul: dauna.
2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (figurativ) a ruina. (Aceste eforturi i-au - sanatatea.)
3. a dauna, a prejudicia, (livresc) a leza, (figurativ) a lovi. (- intereselor lor.)
4Vatama verb, indicativ prezent 1 singular vatam, 2 singular vatami, 3 singular si plural vatama; conjunctie: prezent 3 singular si plural vatame
5A Vătăma vatam tranz. 1) A supune unei leziuni corporale; a rani. 2) figurat A indurera printr-o trauma psihica; a rani; a traumatiza; a leza. /<lat. victimare
6A Se Vătăma ma vatam intranz.
A se imbolnavi de hernie. /<lat. victimare
A se imbolnavi de hernie. /<lat. victimare
7Vatama (vatam, -at), verb –
1. A damblagi, a schilodi. –
2. A strica, a avaria, a cauza pagube. –
3. A distruge, a ruina. –
4. (Refl.) A se imbolnavi de hernie, a face hernie. – Mr. vatam, vatamare „a ucide”, megl. vatam.
Limba Latina vĭctĭmāre (Cipariu, Gram., 78; Philippide, Principii, 48; Byhan 5; seineanu, Semasiol., Meyer, Alb.
St., Iv, 107; Cretu 363; Koerting 10148; Pascu, I, 182; Graur-rosetti, Bl, Iii, 72).
Sensul de „a ucide” apare in limba latina med. (conform Deuter., Xii, 21 si Xv, 21, in Codex lugdunensis); cel de a distruge pare sa impuna faza de „a sacrifica inutil”.
Trecerea lui ct › t se explica prin faza pt › t, unde p a fost disimilat de labiala anterioara, conform pata, boteza.
Subzista, totusi, o dificultate inca neelucidata si anume trecrea lui i › a, care, desi normala in rom., nu pare posibila in mr., conform vĭrĭdia › mr. vearza, rom. varza; aceeasi dificultate pare sa existe in a baga, verifica cuvantul: mai sus.
Toate aceste dificultati la un loc au facut indoielnica aceata etimologie.
Densusianu, Rom., Xxxiii, 289; Densusianu, Gs, Vii, 273;weigand, Jb., Ii, 221; Puscariu 1865 o contrazic hotarit.
Alte solutii propuse, de la un limba latina *vatimāre sau vatināre, obtinut prin contaminarea lui vĭctĭmāre cu vates (Candrea, Élements, 59; Weigand, Jb., Ii, 221; Rew 9171; conform Tiktin) nu par mai probabile si demonstreaza cu destula elocventa ca nu-i usor de abandonat etimonul vĭctĭmāre.
Numai Philippide, Ii, 740, citeaza limba albaneza vuai, care nu pare sa fie legat de cuvintul rom.
Sensul de „a face hernie” apare in Trans. si Mold. (Alr, I, 125), dar il cunoastem si in Muntenia Derivat vatamare, substantiv feminin (dauna, prejudiciu); vatamator, adjectiv (daunator, pagubitor, stricator); nevatamator, adjectiv (inofensiv); vatamatoare, substantiv feminin (planta, Anthyllis vulneraria); vatamatura, substantiv feminin (dauna, prejudiciu, schilodire, paralizie; hernie).
1. A damblagi, a schilodi. –
2. A strica, a avaria, a cauza pagube. –
3. A distruge, a ruina. –
4. (Refl.) A se imbolnavi de hernie, a face hernie. – Mr. vatam, vatamare „a ucide”, megl. vatam.
Limba Latina vĭctĭmāre (Cipariu, Gram., 78; Philippide, Principii, 48; Byhan 5; seineanu, Semasiol., Meyer, Alb.
St., Iv, 107; Cretu 363; Koerting 10148; Pascu, I, 182; Graur-rosetti, Bl, Iii, 72).
Sensul de „a ucide” apare in limba latina med. (conform Deuter., Xii, 21 si Xv, 21, in Codex lugdunensis); cel de a distruge pare sa impuna faza de „a sacrifica inutil”.
Trecerea lui ct › t se explica prin faza pt › t, unde p a fost disimilat de labiala anterioara, conform pata, boteza.
Subzista, totusi, o dificultate inca neelucidata si anume trecrea lui i › a, care, desi normala in rom., nu pare posibila in mr., conform vĭrĭdia › mr. vearza, rom. varza; aceeasi dificultate pare sa existe in a baga, verifica cuvantul: mai sus.
Toate aceste dificultati la un loc au facut indoielnica aceata etimologie.
Densusianu, Rom., Xxxiii, 289; Densusianu, Gs, Vii, 273;weigand, Jb., Ii, 221; Puscariu 1865 o contrazic hotarit.
Alte solutii propuse, de la un limba latina *vatimāre sau vatināre, obtinut prin contaminarea lui vĭctĭmāre cu vates (Candrea, Élements, 59; Weigand, Jb., Ii, 221; Rew 9171; conform Tiktin) nu par mai probabile si demonstreaza cu destula elocventa ca nu-i usor de abandonat etimonul vĭctĭmāre.
Numai Philippide, Ii, 740, citeaza limba albaneza vuai, care nu pare sa fie legat de cuvintul rom.
Sensul de „a face hernie” apare in Trans. si Mold. (Alr, I, 125), dar il cunoastem si in Muntenia Derivat vatamare, substantiv feminin (dauna, prejudiciu); vatamator, adjectiv (daunator, pagubitor, stricator); nevatamator, adjectiv (inofensiv); vatamatoare, substantiv feminin (planta, Anthyllis vulneraria); vatamatura, substantiv feminin (dauna, prejudiciu, schilodire, paralizie; hernie).
