Zîmba -bez -at
Definitie, sens si explicatie
1Zimba (-bez, -at), verb –
1. A sparge, a stirbi. –
2. (Refl.) A-si arata dintii. – Varianta jimba, Olt. ciumbri.
Sl. ząbŭ „dinte” (Cihac, Ii, 473; Tiktin), conform limba rusa zubritĭ „a-si arata dintii”.
Explicatia lui jimba prin intermediul mag. zsimbeleg „a flecari” (Puscariu, Dacor., Viii, 116-21) este improbabila; si varianta injunghia, invocata acolo, trebuie sa fie efectul unei erori de expresie. – Derivat jimb, adjectiv (strimbat), deverbal; sau direct din limba slava (veche) ząbŭ, conform limba albaneza dhëmbo; zimbi (varianta Moldoveneasca zimbi, jimbi), verb (a suride; a ride usor), din acelasi cuvint limba slava (veche) (Miklosich, Slaw.
Elem., 23; Conev 103; Rosetti, Iii, 56), conform bulgara ozabjam, ceh. zubiti se; zimbet, substantiv neutru (suris), cu sufix -et; zimbitor, adjectiv (surizator); zimboc, substantiv neutru (ac de catarama), in Olt.; zimbre (varianta Moldoveneasca zimbre), substantiv feminin plural (inflamare a gingiilor, afta la cai; bale, spume; a face zimbre, a rivni, a jindui), din limba slava (veche) ząbrŭ, dubletul lui ząbŭ (Cihac, Ii, 473; Conev 56); zimbri, verb (a jindui; a-si arata dintii).
Zimbru (var. zimbru), substantiv masculin (bizon, Bison priscus), este acelasi cuvint, din limba slava (veche) ząbrĭ, conform pol. zabr. – Conform: zimt, zabala.
1. A sparge, a stirbi. –
2. (Refl.) A-si arata dintii. – Varianta jimba, Olt. ciumbri.
Sl. ząbŭ „dinte” (Cihac, Ii, 473; Tiktin), conform limba rusa zubritĭ „a-si arata dintii”.
Explicatia lui jimba prin intermediul mag. zsimbeleg „a flecari” (Puscariu, Dacor., Viii, 116-21) este improbabila; si varianta injunghia, invocata acolo, trebuie sa fie efectul unei erori de expresie. – Derivat jimb, adjectiv (strimbat), deverbal; sau direct din limba slava (veche) ząbŭ, conform limba albaneza dhëmbo; zimbi (varianta Moldoveneasca zimbi, jimbi), verb (a suride; a ride usor), din acelasi cuvint limba slava (veche) (Miklosich, Slaw.
Elem., 23; Conev 103; Rosetti, Iii, 56), conform bulgara ozabjam, ceh. zubiti se; zimbet, substantiv neutru (suris), cu sufix -et; zimbitor, adjectiv (surizator); zimboc, substantiv neutru (ac de catarama), in Olt.; zimbre (varianta Moldoveneasca zimbre), substantiv feminin plural (inflamare a gingiilor, afta la cai; bale, spume; a face zimbre, a rivni, a jindui), din limba slava (veche) ząbrŭ, dubletul lui ząbŭ (Cihac, Ii, 473; Conev 56); zimbri, verb (a jindui; a-si arata dintii).
Zimbru (var. zimbru), substantiv masculin (bizon, Bison priscus), este acelasi cuvint, din limba slava (veche) ząbrĭ, conform pol. zabr. – Conform: zimt, zabala.