îmbarca
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽmbarca, imbarc, verb I. Tranzitiv si reflexiv A (se) urca pe o nava pentru o calatorie pe apa; p. gener. a (se) urca pentru a calatori in orice fel de mijloc de transport. – Din franceza Embarquer.
2ÃŽmbarca verb I. tr., reflexiv a (se) urca pe o nava, intr-un vehicul pentru o calatorie.
Ii. reflexiv (figurativ) a se angaja impreuna intr-o actiune. (< franceza embarquer)
Ii. reflexiv (figurativ) a se angaja impreuna intr-o actiune. (< franceza embarquer)
3A se imbarca antonim: a debarca
4Imbarca verb, indicativ prezent 1 singular imbarc, 3 singular si plural imbarca
5A se ÃŽmbarca ma imbarc intranzitiv A se urca in calitate de calator intr-un vehicul (mai ales intr-o nava). /<fr. embarquer
6A ÃŽmbarca imbarc tranzitiv 1) (persoane) A face sa se imbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). - marfuri pe vapor. /<fr. embarquer
7ÃŽmbarca Verbi.
1. tr., reflexiv A (se) urca pe o nava; (prin extensiune) a (se) urca intr-un tren, intr-un vehicul pentru o calatorie mai indelungata.
2. tr.
A incarca o nava. [P.i. imbarc, 3,6 -ca. [< franceza embarquer].
1. tr., reflexiv A (se) urca pe o nava; (prin extensiune) a (se) urca intr-un tren, intr-un vehicul pentru o calatorie mai indelungata.
2. tr.
A incarca o nava. [P.i. imbarc, 3,6 -ca. [< franceza embarquer].