îmbina
Definitie, sens si explicatie
1Îmbina, imbin, verb I. Tranzitiv si reflexiv A (se) lega, a (se) uni, a (se) impreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) ingemana. – Probabil limba latina *Imbinare.
2A (se) imbina antonim: a (se) dezbina, a (se) separa
3A imbina antonim: a dezuni
4Îmbina verb
1. verifica cuvantul: asambla.
2. a incheia, a prinde, a uni. (A - capetele barnelor.)
3. verifica cuvantul: imbuca.
4. a (se) combina, a (se) impreuna, a (se) ingemana, a (se) uni. (Cum se - aceste elemente?)
5. verifica cuvantul: uni.
6. a (se) impleti, a (se) uni, (figurativ) a (se) conjuga. (A - in mod armonios diverse preocupari.)
1. verifica cuvantul: asambla.
2. a incheia, a prinde, a uni. (A - capetele barnelor.)
3. verifica cuvantul: imbuca.
4. a (se) combina, a (se) impreuna, a (se) ingemana, a (se) uni. (Cum se - aceste elemente?)
5. verifica cuvantul: uni.
6. a (se) impleti, a (se) uni, (figurativ) a (se) conjuga. (A - in mod armonios diverse preocupari.)
5Imbina verb, indicativ prezent 1 singular imbin, 3 singular si plural imbina
6A se Îmbina pers. 3 Se imbina intranzitiv (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni formand un tot organic; a se impreuna; a se contopi; a se confunda. /<lat. imbinare
7A Îmbina imbin tranzitiv (elemente concrete sau abstracte) A face sa se imbine; a impreuna; a contopi. - munca cu odihna. /<lat. imbinare
8Imbina (imbin, imbinat), verb – A potrivi, a uni, a combina doua parti ale unui obiect sau doua obiecte diferite. – Varianta inghina.
Limba Latina *bināti, de unde mr. binats „gemeni”, conform limba italiana binati „gemeni”, binare „a naste gemeni”.
Rezultatul rom. *binati, f. *binate, pare sa fi fost considerat adjectiv verbal si incrucisat cu ingemanat, a carui corespondenta semantica e perfecta.
Este de asemenea posibil sa se plece direct de la un limba latina *bināre, refacut pe baza lui *bināti, conform limba italiana binare, friul. imbina „a uni”.
În general se considera der. de la un limba latina *imbināre, de la bini „duplicate” (Lexiconul de la Buda; Puscariu 778; Candrea-dens., 823; Rew 4280).
Dar si Graur, Bl, V, 101, resping aceasta ipoteza, bazindu-se pe prioritatea, care nu este certa, a varianta inghina, si pe prezenta lui desghina, verb (a desparti, a inlatura; a crapa, a despica; a invrajbi), mr. dizgl’ina, cu varianta desbina, care se considera un hiperurbanism.
Astfel, pe cind Densusianu, Hlr., 288; Densusianu, Filologie, 447; si Rew 4280 pleaca de la limba latina *imbinare, Candrea-dens., 482 pleaca de la *disglutinare, prin intermediul lui desghina, si Giuglea, Dacor., Iii, 621, de la *disglināre ‹ limba greaca (veche) γλίvη „coada”; Philippide, Ii, 640, presupune un limba latina *disbināre, si Dar o legatura intre aceste cuvinte si ghin, ghionoi.
Explicarea lui imbina pe baza lui desbina ‹ desghina, nu este posibila.
Derivat cu des- nu poate fi valabila daca lipseste verb simplu (des-lega, des-prinde), sau der. cu in- (des-chide, conform inchide; desfunda, conform infunda); iar cind des- provine de la un der. romanic, ideea de „separatie” s-a pierdut complet (conform desfata, desmierda); astfel incit, pentru desbina, mai intii trebuie sa fi existat un *bina sau imbina.
Ideea prioritatii cronologice a lui desghina fata de desbina se explica prin prezenta mr. dizgl’ina, a carui origine nu o cunoastem.
Pentru limba latina bināti, conform Puscariu , Zrph., Xxix, si Rew
1109. Verifica cuvantul: si Philippide, Principii, 108, care il der. pe imbina din limba latina inguen. – Derivat neimbinat, adjectiv (separat); inghinarat (var. inghinorat), adjectiv (imbinat).
Limba Latina *bināti, de unde mr. binats „gemeni”, conform limba italiana binati „gemeni”, binare „a naste gemeni”.
Rezultatul rom. *binati, f. *binate, pare sa fi fost considerat adjectiv verbal si incrucisat cu ingemanat, a carui corespondenta semantica e perfecta.
Este de asemenea posibil sa se plece direct de la un limba latina *bināre, refacut pe baza lui *bināti, conform limba italiana binare, friul. imbina „a uni”.
În general se considera der. de la un limba latina *imbināre, de la bini „duplicate” (Lexiconul de la Buda; Puscariu 778; Candrea-dens., 823; Rew 4280).
Dar si Graur, Bl, V, 101, resping aceasta ipoteza, bazindu-se pe prioritatea, care nu este certa, a varianta inghina, si pe prezenta lui desghina, verb (a desparti, a inlatura; a crapa, a despica; a invrajbi), mr. dizgl’ina, cu varianta desbina, care se considera un hiperurbanism.
Astfel, pe cind Densusianu, Hlr., 288; Densusianu, Filologie, 447; si Rew 4280 pleaca de la limba latina *imbinare, Candrea-dens., 482 pleaca de la *disglutinare, prin intermediul lui desghina, si Giuglea, Dacor., Iii, 621, de la *disglināre ‹ limba greaca (veche) γλίvη „coada”; Philippide, Ii, 640, presupune un limba latina *disbināre, si Dar o legatura intre aceste cuvinte si ghin, ghionoi.
Explicarea lui imbina pe baza lui desbina ‹ desghina, nu este posibila.
Derivat cu des- nu poate fi valabila daca lipseste verb simplu (des-lega, des-prinde), sau der. cu in- (des-chide, conform inchide; desfunda, conform infunda); iar cind des- provine de la un der. romanic, ideea de „separatie” s-a pierdut complet (conform desfata, desmierda); astfel incit, pentru desbina, mai intii trebuie sa fi existat un *bina sau imbina.
Ideea prioritatii cronologice a lui desghina fata de desbina se explica prin prezenta mr. dizgl’ina, a carui origine nu o cunoastem.
Pentru limba latina bināti, conform Puscariu , Zrph., Xxix, si Rew
1109. Verifica cuvantul: si Philippide, Principii, 108, care il der. pe imbina din limba latina inguen. – Derivat neimbinat, adjectiv (separat); inghinarat (var. inghinorat), adjectiv (imbinat).