îmblăciu
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽmblăciu, imblacie, substantiv neutru Unealta agricola rudimentara, formata dintr-o prajina lunga la capatul careia este legat un bat gros mobil si mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau pastaile de legume spre a li se scoate boabele. [Accentuat si: imblắciu] – Conform: i m b l a t i.
2Îmblăciu substantiv (Agric.) (rar) batatoare. (- pentru cereale.)
3Imblaciu substantiv neutru, art. imblaciul; plural imblacie
4Îmblăciu -e n.
Unealta agricola formata dintr-un bat, articulat prin curele cu o coada lunga, cu care se prelucreaza cerealele sau pastaioasele pentru a separa boabele. [Silabe Im-bla-ciu] /conform a imblati
Unealta agricola formata dintr-un bat, articulat prin curele cu o coada lunga, cu care se prelucreaza cerealele sau pastaioasele pentru a separa boabele. [Silabe Im-bla-ciu] /conform a imblati