împunge
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽmpunge, impung, verb Iii.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) intepa. ♦ Tranzitiv A imboldi un animal. ♦ Tranzitiv Figurativ A ironiza, a persifla.
2. Tranzitiv A lovi cu coarnele. [Perf. substantiv impunsei, part. impuns] – Limba Latina Impungere.
1. Tranzitiv si reflexiv A (se) intepa. ♦ Tranzitiv A imboldi un animal. ♦ Tranzitiv Figurativ A ironiza, a persifla.
2. Tranzitiv A lovi cu coarnele. [Perf. substantiv impunsei, part. impuns] – Limba Latina Impungere.
2ÃŽmpunge verb
1. (invechit) a punge. (O vaca, un bou care -.)
2. verifica cuvantul: intepa. *
3. verifica cuvantul: atinge.
1. (invechit) a punge. (O vaca, un bou care -.)
2. verifica cuvantul: intepa. *
3. verifica cuvantul: atinge.
3ÃŽmpunge verb verifica cuvantul: ironiza, persifla, zeflemisi.
4Impunge verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural impung, 1 plural impungem, perf. substantiv 1 singular impunsei, 1 plural impunseram; part. impuns
5A se ÃŽmpunge ma impung intranzitiv A face (concomitent) schimb de vorbe usturatoare (cu cineva). /<lat. impungere
6A ÃŽmpunge impung tranzitiv 1) (fiinte sau parti ale corpului lor) A supune unei senzatii de durere fizica, infigand un obiect ascutit; a inghimpa; a intepa. 2) (despre vite cornute) A lovi cu coarnele. 3) fig.
A ataca rautacios cu ironii sau vorbe usturatoare; a inghimpa; a intepa; a musca. /<lat. impungere
A ataca rautacios cu ironii sau vorbe usturatoare; a inghimpa; a intepa; a musca. /<lat. impungere
7Impunge (impung, impuns), verb –
1. A intepa. –
2. A lovi cu coarnele. –
3. A imboldi, a stimula, a atita. – Varianta (rara) punge.
Mr. pung, pundziri.
Limba Latina pungÄ•re (Puscariu 795; Candrea-dens., 1470; Rew 6850; Dar), conform limba italiana pungere, prov. ponher, franceza poindre, sp., port. pungir. – Derivat impungatura (var. impunsatura, impunsura, punsura, impunsoare), substantiv feminin (intepatura, junghi); impungator, adjectiv (care impunge); (im)pungaci, adjectiv (care loveste cu coarnele); impungali, verb (a coase prost), cu sufix expresiv -li; impungaleala, substantiv feminin (cusatura prost facuta); strapunge, verb (a trece dintr-o parte intr-alta, a patrunde), cu pref. stra-, a carui comp. poate fi si romanica, conform trent. straponzer, friul. straponzi; strapungator, adjectiv (patrunzator, cu virful ascutit).
1. A intepa. –
2. A lovi cu coarnele. –
3. A imboldi, a stimula, a atita. – Varianta (rara) punge.
Mr. pung, pundziri.
Limba Latina pungÄ•re (Puscariu 795; Candrea-dens., 1470; Rew 6850; Dar), conform limba italiana pungere, prov. ponher, franceza poindre, sp., port. pungir. – Derivat impungatura (var. impunsatura, impunsura, punsura, impunsoare), substantiv feminin (intepatura, junghi); impungator, adjectiv (care impunge); (im)pungaci, adjectiv (care loveste cu coarnele); impungali, verb (a coase prost), cu sufix expresiv -li; impungaleala, substantiv feminin (cusatura prost facuta); strapunge, verb (a trece dintr-o parte intr-alta, a patrunde), cu pref. stra-, a carui comp. poate fi si romanica, conform trent. straponzer, friul. straponzi; strapungator, adjectiv (patrunzator, cu virful ascutit).