înger
Definitie, sens si explicatie
1Înger, ingeri, substantiv masculin Fiinta spirituala, cu aripi, inzestrata cu calitati exceptionale (de bunatate, de frumusete), mediator intre credinciosi si Dumnezeu. ♢ Înger pazitor = persoana care vegheaza asupra cuiva, care are grija de sanatatea cuiva. ♢ Expresie Tare de inger = care nu se lasa usor intimidat sau induiosat; curajos, rezistent.
Slab de inger = care cedeaza, se descurajeaza usor, lipsit de vointa; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdator dat unei persoane. – Limba Latina Angelus.
Slab de inger = care cedeaza, se descurajeaza usor, lipsit de vointa; fricos, timid. ♦ Epitet dezmierdator dat unei persoane. – Limba Latina Angelus.
2Înger antonim: demon, drac
3Ínger substantiv masculin, plural íngeri
4Î́nger -i m. 1) (in conceptiile religioase) Fiinta supranaturala considerata ca fiind mediator intre oameni si divinitate. 2) figurat Persoana perfecta; om cu constiinta nepatata. ♢ Tare de - care nu cedeaza cu usurinta; foarte rezistent. Slab de - care se descurajeaza usor; timid; fricos. /<lat. angelus
5Inger (íngeri), substantiv masculin –
1. Fiinta spirituala, cu aripi, mediator intre crestini si Dumnezeu. –
2. Garoafa (Dianthus barbatus). –
3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. angil.
Limba Latina angelus (Puscariu 851; Candrea-dens., 859; Rew 458a; Dar), conform limba albaneza engel, limba italiana angelo, prov., cat., sp. angel, franceza ange, port. anjo.
Ultimul sens se explica prin creatia populara ca firea fiecaruia depinde de ingerul sau pazitor.
În mr. si megl., direct din limba neogreaca: ἀγγελος. – Derivat ingerea, substantiv feminin (planta, Selinum carvifolia); ingeresc, adjectiv (angelic); ingereste, adverb (in chip angelic, divin).
1. Fiinta spirituala, cu aripi, mediator intre crestini si Dumnezeu. –
2. Garoafa (Dianthus barbatus). –
3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. angil.
Limba Latina angelus (Puscariu 851; Candrea-dens., 859; Rew 458a; Dar), conform limba albaneza engel, limba italiana angelo, prov., cat., sp. angel, franceza ange, port. anjo.
Ultimul sens se explica prin creatia populara ca firea fiecaruia depinde de ingerul sau pazitor.
În mr. si megl., direct din limba neogreaca: ἀγγελος. – Derivat ingerea, substantiv feminin (planta, Selinum carvifolia); ingeresc, adjectiv (angelic); ingereste, adverb (in chip angelic, divin).