învia
Definitie, sens si explicatie
1Învia, invii, verb I. Intranzitiv si tranz.
1. A reveni sau a readuce la viata. ♦ Figurativ A reveni sau a face sa revina in minte, a (se) trezi in amintire. ♦ Intranzitiv (Despre vegetatie) A renaste dupa sfarsitul iernii, a incepe sa se dezvolte din nou.
2. Figurativ A da sau a capata putere, vlaga, a (se) umple de viata; a (se) inviora, a (se) anima. [Pronuntat: -vi-a-. – Prez. indicativ si: inviez] – În + viu.
1. A reveni sau a readuce la viata. ♦ Figurativ A reveni sau a face sa revina in minte, a (se) trezi in amintire. ♦ Intranzitiv (Despre vegetatie) A renaste dupa sfarsitul iernii, a incepe sa se dezvolte din nou.
2. Figurativ A da sau a capata putere, vlaga, a (se) umple de viata; a (se) inviora, a (se) anima. [Pronuntat: -vi-a-. – Prez. indicativ si: inviez] – În + viu.
2A invia antonim: a deceda, a muri, a pieri, a omori, a sucomba
3Învia verb verifica cuvantul: renaste.
4Învia verb a (se) insufleti, a (se) scula, (invechit) a (se) destepta, a (se) ridica. (Mortii nu mai -.)
5Invia verb (silabe -vi-a), indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular invii, 3 singular si plural invie, 1 plural inviem (silabe -vi-em); ger. inviind (silabe -vi-ind)
6A Învia invii /<lat. invivere
1. tranzitiv 1) (in credintele religioase si in basme) A readuce la viata. 2) figurat A face sa se trezeasca in memorie.
2. intranzitiv 1) A deveni din nou viu (dupa ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarasi la viata.
1. tranzitiv 1) (in credintele religioase si in basme) A readuce la viata. 2) figurat A face sa se trezeasca in memorie.
2. intranzitiv 1) A deveni din nou viu (dupa ce a fost mort). 2) fig. (despre unele obiecte) A se trezi iarasi la viata.
7Invia (a -) (-vi-a) verb, indicativ prezent 1 singular invii / inviez, 2 invii / inviezi, 3 invie / inviaza, 1 plural inviem (-vi-em); conjunctie: prezent 3 sa invie / invieze; ger. inviind (-vi-ind)
8Invia (-iu, inviat), verb – A reveni sau a readuce la viata. – Varianta (invechit) invie, inviere.
Mr. inviedz.
Limba Latina vῑvĕre, pref. verbal in- (Tiktin; Dar).
Rezultatul normal, inviĕre, astazi disparut, (apare in texte din secolul Xvi-xvii), si-a schimbat conjug., ca in Banat scriare ‹ scriere (Tiktin), conform si confuzia intre curere si curare (dupa Dar, invia e reprezentant direct al unui limba latina invῑvāre, conform Puscariu, Dacor., Vi, 704, ipoteza ce pare inutila).
Eset cuvint comun (Alr, I, 175); part. invis, de la conjug. primitiva, se conserva inca in Trans. de Nord (Draganu, Dacor., Ii, 611). – Derivat invietor, adjectiv (care reinvie); inviere, substantiv feminin (actiunea de a invia).
Mr. inviedz.
Limba Latina vῑvĕre, pref. verbal in- (Tiktin; Dar).
Rezultatul normal, inviĕre, astazi disparut, (apare in texte din secolul Xvi-xvii), si-a schimbat conjug., ca in Banat scriare ‹ scriere (Tiktin), conform si confuzia intre curere si curare (dupa Dar, invia e reprezentant direct al unui limba latina invῑvāre, conform Puscariu, Dacor., Vi, 704, ipoteza ce pare inutila).
Eset cuvint comun (Alr, I, 175); part. invis, de la conjug. primitiva, se conserva inca in Trans. de Nord (Draganu, Dacor., Ii, 611). – Derivat invietor, adjectiv (care reinvie); inviere, substantiv feminin (actiunea de a invia).