învoială
Definitie, sens si explicatie
1Învoială, invoieli, substantiv feminin
1. ÃŽntelegere, conventie, aranjament, acord.
2. Targ, tocmeala; prin extensiune angajare. ♢ ÃŽnvoiala agricola = tocmeala agricola.
3. Permisie, ingaduire. – ÃŽnvoi + sufix -eala.
1. ÃŽntelegere, conventie, aranjament, acord.
2. Targ, tocmeala; prin extensiune angajare. ♢ ÃŽnvoiala agricola = tocmeala agricola.
3. Permisie, ingaduire. – ÃŽnvoi + sufix -eala.
2Învoială substantiv
1. intelegere, (regional) tocma, (prin Banat) pogoada, (prin Olt. si Banat) pogodeala. (Au ajuns la - in privinta pretului.)
2. verifica cuvantul: intelegere.
3. acord, intelegere, vorba. (Asa ne-a fost -?)
4. verifica cuvantul: incuviintare.
1. intelegere, (regional) tocma, (prin Banat) pogoada, (prin Olt. si Banat) pogodeala. (Au ajuns la - in privinta pretului.)
2. verifica cuvantul: intelegere.
3. acord, intelegere, vorba. (Asa ne-a fost -?)
4. verifica cuvantul: incuviintare.
3Invoiala substantiv feminin, g.-d. art. invoielii; plural invoieli
4ÃŽnvoială -ieli f. verifica cuvantul: A ÃŽnvoi. ♢ A cadea la - a se intelege reciproc. Prin buna - prin intelegere reciproca. /a invoi + sufix -eala