înălțător -oare
Definitie, sens si explicatie
1Înălțător, -oare, inaltatori, -oare, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care inalta; figurat care ridica din punct de vedere spiritual.
2. Substantiv neutru: Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la pusti, la mitraliere si la tunuri, care permite sa se dea tevii inclinarea necesara pentru a lovi tinta. – ÃŽnalta + sufix -ator.
1. Adjectiv Care inalta; figurat care ridica din punct de vedere spiritual.
2. Substantiv neutru: Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la pusti, la mitraliere si la tunuri, care permite sa se dea tevii inclinarea necesara pentru a lovi tinta. – ÃŽnalta + sufix -ator.
2ÃŽnaltator antonim: injositor
3Inaltator adjectiv m., plural inaltatori; f. singular si plural inaltatoare
4Inaltator substantiv neutru, plural inaltatoare
5Înălțător2 -oare n. (la armele de foc) Dispozitiv folosit la vizarea obiectivului ochit. - de tun. /a inalta + suf. -ator
6Înălțător1 -oare (-ori, -oare) 1) Care inalta. 2) figurat Care creeaza omului o stare morala sau psihica superioara; care innobileaza sufletul. Poezie -oare.
Scopuri -oare. /a inalta + suf. -ator
Scopuri -oare. /a inalta + suf. -ator