ăst astă
Definitie, sens si explicatie
1ăst, astă, asti, aste, adjectiv dem. (antepus) (Pop. si familiar) Acest, aceasta. ♢ Locutiune adverb (De) asta data = acum.
Asta-noapte (sau iarna, primavara etcetera) = in noaptea (sau iarna, primavara etcetera) imediat precedenta. [Genitiv-dat. singular: astui, astei si astei; gen.-dat. plural: astor]. – Limba Latina Istum, ista.
Asta-noapte (sau iarna, primavara etcetera) = in noaptea (sau iarna, primavara etcetera) imediat precedenta. [Genitiv-dat. singular: astui, astei si astei; gen.-dat. plural: astor]. – Limba Latina Istum, ista.
2Ä‚st adjectiv verifica cuvantul: acest.
3Ast adjectiv m. (antepus), g.-d. astui, plural asti; f. singular asta, g.-d. astei/astei, plural aste, g.-d. m. si feminin: astor
4Ast adjectiv si pronume dem. – Acesta. – Asta, (treaba) asta, lucrul asta. – Cu asta, astfel. – Cu toate astea, totusi. – De asta, pentru aceasta, din pricina aceasta. – Una ca asta, asa ceva. – Asta-i (acum), tot ce mai lipsea. – Asta-i buna, de necrezuit. – Ce-i asta?, ce inseamna asa ceva?. – Asta e, asa stau lucrurile. – Asta ceea, (Moldova), cine ar zice (formula care indica sovaiala sau rezerva).
Limba Latina *istus, forma vulg. de la iste, f. ista (Puscariu 147; Candrea-dens., 102; Rew 4553; Dar); conform verifica cuvantul: limba italiana esto (pastrat in compuneri: stasera, stamane; sicil. isti), prov. est, verifica cuvantul: franceza ist, sp., port. este.
Coincide in folosire cu acest, cu o nuanta mai retorica in acesta din urma, mai familiara in ast; intrebuintarea sa este cu desavarsire paralela cu cea a dublei forme acel si al.
Decl. adjectiv (forma literara) m. ast (Mold, ast, est, ist), gen. astui (astui, istui), plural asti (asti, isti); gen. astor (astor, istor).
F. asta, (Mold., easta, iasta), gen. astei (estii), plural aste (este), gen. astor, (estor).
ÃŽn folosirea pronume, i se adauga -a (conform acel) ca si in functia de adjectiv postpus; dar varianta moldovenesti fac abstractie de obicei de aceasta schema.
Comp. astadata, adverb (de aceasta data); asta-iarna, adverb (iarna trecuta); astalalt, (var. astalalt, astalalt), adjectiv si pronume dem. (celalalt, cel de acolo); astan, adverb (Trans., anul acesta); asta-noapte, adverb (noaptea trecuta); asta-seara, adverb (in seara asta); asta-toamna, adverb (toamna trecuta); asta-vara, adverb (vara trecuta); astazi, adverb (in ziua de fata, azi); astfel, adverb (in acest fel, asa); estimp, adverb (anul acesta).
Limba Latina *istus, forma vulg. de la iste, f. ista (Puscariu 147; Candrea-dens., 102; Rew 4553; Dar); conform verifica cuvantul: limba italiana esto (pastrat in compuneri: stasera, stamane; sicil. isti), prov. est, verifica cuvantul: franceza ist, sp., port. este.
Coincide in folosire cu acest, cu o nuanta mai retorica in acesta din urma, mai familiara in ast; intrebuintarea sa este cu desavarsire paralela cu cea a dublei forme acel si al.
Decl. adjectiv (forma literara) m. ast (Mold, ast, est, ist), gen. astui (astui, istui), plural asti (asti, isti); gen. astor (astor, istor).
F. asta, (Mold., easta, iasta), gen. astei (estii), plural aste (este), gen. astor, (estor).
ÃŽn folosirea pronume, i se adauga -a (conform acel) ca si in functia de adjectiv postpus; dar varianta moldovenesti fac abstractie de obicei de aceasta schema.
Comp. astadata, adverb (de aceasta data); asta-iarna, adverb (iarna trecuta); astalalt, (var. astalalt, astalalt), adjectiv si pronume dem. (celalalt, cel de acolo); astan, adverb (Trans., anul acesta); asta-noapte, adverb (noaptea trecuta); asta-seara, adverb (in seara asta); asta-toamna, adverb (toamna trecuta); asta-vara, adverb (vara trecuta); astazi, adverb (in ziua de fata, azi); astfel, adverb (in acest fel, asa); estimp, adverb (anul acesta).
5!ast (popular) adjectiv pr. antepus m. (ast om), g.-d. ắstui, plural ắsti; f. asta, g.-d. ắstei, plural aste, g.-d. plural m. si feminin: ắstor