șir
Definitie, sens si explicatie
1Sir, siruri, substantiv neutru
1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ♢ Locutiune adverb si adjectiv În sir = in rand unul dupa altul. ♦ sirag (2). ♦ (Înv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva.
2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etcetera sir de intamplari. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit.
3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent.
4. (Matematica) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa Sire (plural lui sira).
1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ♢ Locutiune adverb si adjectiv În sir = in rand unul dupa altul. ♦ sirag (2). ♦ (Înv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva.
2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etcetera sir de intamplari. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit.
3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent.
4. (Matematica) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa Sire (plural lui sira).
2Sir substantiv verifica cuvantul: rand.
3Sir substantiv
1. verifica cuvantul: rand.
2. verifica cuvantul: sirag.
3. succesiune, (figurativ) lant. (Un - de case.)
4. verifica cuvantul: convoi.
5. rand, sirag, (regional) ord, sar, (invechit) rang. (Un - de plopi.)
6. (Geogr.) brau, lant, sirag. (-ul Carpatilor.)
7. insirare, insiruire, serie, succesiune. (Un lung - de rationamente.)
8. (Fiz., Chim.) sirul lui Volta = serie electrochimica.
9. succesiune, sirag, (Munt.) siretenie. (Un - de evenimente.)
10. gramada, multime, (familiar) card. (A trecut un - de ani de cand nu ne-am vazut.)
11. coerenta, logica, noima, sens. (Vorbeste fara -.)
1. verifica cuvantul: rand.
2. verifica cuvantul: sirag.
3. succesiune, (figurativ) lant. (Un - de case.)
4. verifica cuvantul: convoi.
5. rand, sirag, (regional) ord, sar, (invechit) rang. (Un - de plopi.)
6. (Geogr.) brau, lant, sirag. (-ul Carpatilor.)
7. insirare, insiruire, serie, succesiune. (Un lung - de rationamente.)
8. (Fiz., Chim.) sirul lui Volta = serie electrochimica.
9. succesiune, sirag, (Munt.) siretenie. (Un - de evenimente.)
10. gramada, multime, (familiar) card. (A trecut un - de ani de cand nu ne-am vazut.)
11. coerenta, logica, noima, sens. (Vorbeste fara -.)
4Sir substantiv neutru, plural siruri
5Sir -uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; rand. ♢ În - in rand. -uri--uri unii dupa altii. A se tine - a urma unul dupa altul. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; rand. 3) Succesiune de elemente omogene; rand; serie. - de munti. - de case. 4) Înlantuire logica a faptelor sau a ideilor intr-o relatare. ♢ Fara - fara nici o legatura logica. /<lat. sira
6Sirã, substantiv feminin
1. Cãpitã sau claie de fan; formatiunea sub care se aseazã/ clãdeste fanul intr-o anumitã formã tronconicã, spre a se pãstra pentru iarnã.
2. Denumirea popularã pentru coloana vertebralã.
Exemplu sira spinãrii.
1. Cãpitã sau claie de fan; formatiunea sub care se aseazã/ clãdeste fanul intr-o anumitã formã tronconicã, spre a se pãstra pentru iarnã.
2. Denumirea popularã pentru coloana vertebralã.
Exemplu sira spinãrii.
7Sir (-ruri), substantiv neutru –
1. Linie, rind, sirag. –
2. Funie, cununa. –
3. Serie, succesiune. –
4. Însiruire, pomelnic. –
5. Multime, cantitate. –
6. Linie, rind de cuvinte. –
7. Legatura.
Creatie expresiva, care vrea sa reprezinte ideea de „siroi”, conform sp. chorro, si de asemeni „ciur, sur, tir”.
Dubla idee semantica exista si in sp. chorro „cadere de apa” si „serie de obiecte identice”.
Celelalte explicatii nu sint suficiente: din limba latina series (Philippide, Principii, 148), fonetic greu de admis din limba neogreaca: σειρά „sir” (Densusianu, Hlr., 374, 376); din mag. sor (Tiktin; Galdi, Dict., 96); din series prin intermediul lui a insira (Pascu, Suf., 265); in legatura cu bulgara šir „latime”, limba sarba: širom „ingramadit” (Candrea); din limba turca: syra (Lokotsch 1961).
Derivat sina, substantiv feminin (stiva de paie de forma lunguiata; coloana vertebrala), al carui ultim sens se foloseste in Muntenia si Mold. (Alr, I, 40; dupa Diculescu, Elementele, 477, din limba greaca (veche) σεïρα); sirag (var. sireag), substantiv neutru (linie, rind; sir format de soldatii din linia intii; funie, cununa), cu sufix -eag (dupa Cihac, Ii, 528 si Galdi, Dict., 97, din limba germana Schar, prin intermediul mag. sereg „linie”, a carui der. pare putin probabila); insira, verb (a alinia, a aseza in ordine, a forma; a pune in rind; a face sirag; cuvant invechit, a compune; cuvant invechit, a agata, a prinde; reflexiv, a se intinde, a se continua; reflexiv, a se inscrie, a se inrola), pe care Procopovici, Dacor., V, 390-5, il deriva din limba latina inserĕre; insirui, verb (a alinia, a forma; a pune in ordine; a face sirag; reflexiv, a se continua, a se multiplica); desira, verb (a descompune; a desface, a destrama); desirat, adjectiv (de o inaltime iesita din comun); sirui (var. siroi), verb (a curge siroi; a ordona, a alinia), care s-ar explica prin limba slava (veche) struiti, strują „a topi” (Cihac, Ii, 388), prin limba slava (veche) poroi (Conev 38), printr-un limba slava (veche) *sŭrojŭ (Skok, Zrph., Liv, 465) sau prin mag. sirni „a plinge” (Puscariu, Dacor., Vii, 118; Candrea); surui (var. sir(l)oi, suroi, surlui, sir(l)ui), verb (a curge siroi), conform turlui, tirlii (dupa Cihac, Ii, 529 si Puscariu, Dacor., Vii, 118, din mag. surolni); siroi (var. suroi, sirloi, sirlau), substantiv neutru (suvoi), care s-a explicat prin rivuscēllus (Cretu 327) sau prin sivoi contaminat cu piraie (Candrea); siringa (var. sirinca, surinca), substantiv feminin (fisie de pinza alungita, banda; bucata de teren), pentru care, la sensul al doilea, conform funie, sfoara (dupa Byhan 335 din limba slava (veche) *seręgŭ; dupa Tiktin si Candrea, din rut. šyrynka, care ar putea tot asa de bine proveni din rom.).
Mag. sereg, limba sarba:, cr., slov., rut. šereg, pol. szeręg, limba rusa šerenga „rind de soldati” se considera ca reprezentant din verifica cuvantul: limba germana scara › limba germana Schar, conform limba italiana schiera (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, Ii, 628).
Cum aceasta der. pare dificila fonetic, este mai probabil ca provin din rom. sirag, in sens militar; este stiut ca armata romina a avut in vechime multi mercenari mai ales slavi.
1. Linie, rind, sirag. –
2. Funie, cununa. –
3. Serie, succesiune. –
4. Însiruire, pomelnic. –
5. Multime, cantitate. –
6. Linie, rind de cuvinte. –
7. Legatura.
Creatie expresiva, care vrea sa reprezinte ideea de „siroi”, conform sp. chorro, si de asemeni „ciur, sur, tir”.
Dubla idee semantica exista si in sp. chorro „cadere de apa” si „serie de obiecte identice”.
Celelalte explicatii nu sint suficiente: din limba latina series (Philippide, Principii, 148), fonetic greu de admis din limba neogreaca: σειρά „sir” (Densusianu, Hlr., 374, 376); din mag. sor (Tiktin; Galdi, Dict., 96); din series prin intermediul lui a insira (Pascu, Suf., 265); in legatura cu bulgara šir „latime”, limba sarba: širom „ingramadit” (Candrea); din limba turca: syra (Lokotsch 1961).
Derivat sina, substantiv feminin (stiva de paie de forma lunguiata; coloana vertebrala), al carui ultim sens se foloseste in Muntenia si Mold. (Alr, I, 40; dupa Diculescu, Elementele, 477, din limba greaca (veche) σεïρα); sirag (var. sireag), substantiv neutru (linie, rind; sir format de soldatii din linia intii; funie, cununa), cu sufix -eag (dupa Cihac, Ii, 528 si Galdi, Dict., 97, din limba germana Schar, prin intermediul mag. sereg „linie”, a carui der. pare putin probabila); insira, verb (a alinia, a aseza in ordine, a forma; a pune in rind; a face sirag; cuvant invechit, a compune; cuvant invechit, a agata, a prinde; reflexiv, a se intinde, a se continua; reflexiv, a se inscrie, a se inrola), pe care Procopovici, Dacor., V, 390-5, il deriva din limba latina inserĕre; insirui, verb (a alinia, a forma; a pune in ordine; a face sirag; reflexiv, a se continua, a se multiplica); desira, verb (a descompune; a desface, a destrama); desirat, adjectiv (de o inaltime iesita din comun); sirui (var. siroi), verb (a curge siroi; a ordona, a alinia), care s-ar explica prin limba slava (veche) struiti, strują „a topi” (Cihac, Ii, 388), prin limba slava (veche) poroi (Conev 38), printr-un limba slava (veche) *sŭrojŭ (Skok, Zrph., Liv, 465) sau prin mag. sirni „a plinge” (Puscariu, Dacor., Vii, 118; Candrea); surui (var. sir(l)oi, suroi, surlui, sir(l)ui), verb (a curge siroi), conform turlui, tirlii (dupa Cihac, Ii, 529 si Puscariu, Dacor., Vii, 118, din mag. surolni); siroi (var. suroi, sirloi, sirlau), substantiv neutru (suvoi), care s-a explicat prin rivuscēllus (Cretu 327) sau prin sivoi contaminat cu piraie (Candrea); siringa (var. sirinca, surinca), substantiv feminin (fisie de pinza alungita, banda; bucata de teren), pentru care, la sensul al doilea, conform funie, sfoara (dupa Byhan 335 din limba slava (veche) *seręgŭ; dupa Tiktin si Candrea, din rut. šyrynka, care ar putea tot asa de bine proveni din rom.).
Mag. sereg, limba sarba:, cr., slov., rut. šereg, pol. szeręg, limba rusa šerenga „rind de soldati” se considera ca reprezentant din verifica cuvantul: limba germana scara › limba germana Schar, conform limba italiana schiera (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, Ii, 628).
Cum aceasta der. pare dificila fonetic, este mai probabil ca provin din rom. sirag, in sens militar; este stiut ca armata romina a avut in vechime multi mercenari mai ales slavi.