știmă
Definitie, sens si explicatie
1Stimă1, stime, substantiv feminin Personaj din mitologia populara, imaginat ca o femeie care protejeaza apele, padurile, comorile etcetera – Din limba neogreaca: Shima.
2Stimă2, stime, substantiv feminin Partea care revine fiecaruia dintre interpretii unei bucati muzicale si care se extrage, separat, din partitura generala. – Din limba germana Stimme.
3Stima (mitologie, muz.) substantiv feminin, g.-d. art. stimei; plural stime
4Stimă1 -e f.
Parte care revine fiecaruia dintre interpretii unei compozitii muzicale, reprezentand un extras din partitura generala. /<germ.
Stimme
Parte care revine fiecaruia dintre interpretii unei compozitii muzicale, reprezentand un extras din partitura generala. /<germ.
Stimme
5Stimă2 -e f. (in mitologia populara) Fiinta imaginara cu chip de femeie, inzestrata cu forte supranaturale, care protejeaza apele, muntii, padurile etcetera /Origine necunoscuta
6Stima, stime, substantiv feminin (regional)
1. demon, stafie, duh ce pazeste comorile necurate.
2. pocitura, pocitanie.
3. fiinta sau planta purtatoare de noroc.
4. noroc.
5. (in forma: stema) belsug de lapte la vite; mana, frupt.
6. copil mic si neastamparat.
7. presimtire.
8. (in forma: stema) taina, secret.
9. (in forma: stema) fluieratura cu care ciobanii se cheama intre ei.
1. demon, stafie, duh ce pazeste comorile necurate.
2. pocitura, pocitanie.
3. fiinta sau planta purtatoare de noroc.
4. noroc.
5. (in forma: stema) belsug de lapte la vite; mana, frupt.
6. copil mic si neastamparat.
7. presimtire.
8. (in forma: stema) taina, secret.
9. (in forma: stema) fluieratura cu care ciobanii se cheama intre ei.
7Stimă substantiv feminin (Muzica) Notele extrase separat pentru partida unui cantaret, a unui instrument sau a unui grup de instrumente de acelasi gen dintr-un ansamblu. [< limba germana Stimme – voce].
8Stimă substantiv feminin (muz.) extras, dintr-o partitura generala, a notelor scrise pentru partida fiecarui interpret. (< limba germana Stimme)