șurub
Definitie, sens si explicatie
1Surub, suruburi, substantiv neutru
1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ♢ Locutiune adverb În surub = in forma de cerc sau de spirala. ♢ Expresie A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele.
A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva.
2. Nume dat unor unelte, dispozitive etcetera care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Figurativ Vartej de apa. [Varianta: Surup substantiv neutru] – Din limba germana Dial.
Schrube.
1. Tija cilindrica de lemn sau de otel, filetata, care serveste la asamblarea a doua ori a mai multor piese sau care transmite, transforma sau utilizeaza in diverse feluri miscarea de rotatie intr-un mecanism. ♢ Locutiune adverb În surub = in forma de cerc sau de spirala. ♢ Expresie A-i face (cuiva) un surub prin cap = a-i apuca (cuiva) suvite de par din cap, rasucindu-le si tragand de ele.
A strange surubul = a intrebuinta mijloace de constrangere fata de cineva.
2. Nume dat unor unelte, dispozitive etcetera care au ca parte componenta un surub sau care se manevreaza prin rasucire. ♦ Figurativ Vartej de apa. [Varianta: Surup substantiv neutru] – Din limba germana Dial.
Schrube.
2Surub substantiv verifica cuvantul: canea, cep, cleste, menghina, surubelnita, vartej.
3Surub substantiv (Tehnica)
1. (Transilvania si Banat) civie.
2. surub prizonier verifica cuvantul: prizon.
1. (Transilvania si Banat) civie.
2. surub prizonier verifica cuvantul: prizon.
4Surub substantiv neutru, plural suruburi
5Surub -uri n. l) Tija de metal (mai rar de lemn) filetata si prevazuta cu floare la unul din capete, care serveste la asamblarea unor piese. - de strangere. ♢ A strange -ul a) a deveni mai exigent fata de cineva; b) a aplica mijloace de constrangere. 2) figurat Piesa care se manevreaza prin invartire. 3) figurat Vartej de apa. /<germ.
Schrube
Schrube
6Surub (-buri), substantiv neutru –
1. Tija filetata. –
2. Truc, siretlic. – Varianta surup.
Germ.
Schraube, dial.
Schrube (Cihac, Ii, 394; Philippide, Principii, 38), conform limba rusa sčurup, pol. szrub. – Derivat surubi, verb (a insuruba; a insela); insuruba (var. insurupa), verb (a prinde in suruburi, a rasuci); desuruba, verb (a desface un surub); surubar, substantiv masculin (intrigant); surubarie, substantiv feminin (intriga, smecherie); surubelnita (var. surupelnita), substantiv feminin (unealta cu care se pun sau se scot suruburi).
1. Tija filetata. –
2. Truc, siretlic. – Varianta surup.
Germ.
Schraube, dial.
Schrube (Cihac, Ii, 394; Philippide, Principii, 38), conform limba rusa sčurup, pol. szrub. – Derivat surubi, verb (a insuruba; a insela); insuruba (var. insurupa), verb (a prinde in suruburi, a rasuci); desuruba, verb (a desface un surub); surubar, substantiv masculin (intrigant); surubarie, substantiv feminin (intriga, smecherie); surubelnita (var. surupelnita), substantiv feminin (unealta cu care se pun sau se scot suruburi).