țop
Definitie, sens si explicatie
1Țop interjectie
1. Exclamatie care insoteste o saritura, o miscare brusca sau (rar) care sugereaza o cadere.
2. Exclamatie care se rosteste la sosirea cuiva sau la interventia neasteptata a cuiva. ♦ Cuvant care exprima o schimbare subita de atitudine, de situatie. [Varianta: Tup, Tupa interjectie] – Onomatopee.
1. Exclamatie care insoteste o saritura, o miscare brusca sau (rar) care sugereaza o cadere.
2. Exclamatie care se rosteste la sosirea cuiva sau la interventia neasteptata a cuiva. ♦ Cuvant care exprima o schimbare subita de atitudine, de situatie. [Varianta: Tup, Tupa interjectie] – Onomatopee.
2Top/top-top interjectie
3Țop interjectie 1) (se foloseste drept strigat cand cineva face o saritura). 2) (se foloseste pentru a exprima o schimbare brusca de situatie sau de atitudine). /Onomat.
4Top, topi, substantiv masculin (regional)
1. coada de par innodata cu o panglica facuta de fetele de la tara.
2. floare artificiala purtata la nunti.
1. coada de par innodata cu o panglica facuta de fetele de la tara.
2. floare artificiala purtata la nunti.
5Top interjectie – Exprima ideea de salt sau de saritura neasteptata. – Varianta tup(a), topa.
Creatie expresiva: conform hop, tusti si Rew 8960b, limba sarba:, slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Derivat topai (var. tupai), verb (a sari, a salta; a dansa prost); topaiala, substantiv feminin (saritura; dans); toapa, substantiv feminin (mitocan, dobitoc); topirla (var. topirca), substantiv feminin (taran, badaran); topirlan, substantiv masculin (mirlan, mitocan), conform limba neogreaca: τσοπάνης.
Creatie expresiva: conform hop, tusti si Rew 8960b, limba sarba:, slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Derivat topai (var. tupai), verb (a sari, a salta; a dansa prost); topaiala, substantiv feminin (saritura; dans); toapa, substantiv feminin (mitocan, dobitoc); topirla (var. topirca), substantiv feminin (taran, badaran); topirlan, substantiv masculin (mirlan, mitocan), conform limba neogreaca: τσοπάνης.
6Top (-pi), substantiv masculin –
1. Panglica, funda. –
2. Porecla data motilor, care obisnuiesc sa-si impleteasca parul.
Germ.
Zopf, prin intermediul sas. tsôp (Borcea 216).
În ciuda afirmatiei acestui autor, nu are nimic in comun cu topirlan, cel putin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturala, intre top si toapa.
1. Panglica, funda. –
2. Porecla data motilor, care obisnuiesc sa-si impleteasca parul.
Germ.
Zopf, prin intermediul sas. tsôp (Borcea 216).
În ciuda afirmatiei acestui autor, nu are nimic in comun cu topirlan, cel putin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturala, intre top si toapa.