țărm
Definitie, sens si explicatie
1Țărm, tarmuri, substantiv neutru Fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; prin extensiune regiune de langa o apa mare. ♦ Figurativ Taram, tinut, meleag. [Varianta: (invechit) Tắrmur, tắrmure substantiv neutru] – Din Tarmur (invechit, probabil < lat.).
2Țărm substantiv (Geogr.)
1. liman, litoral, mal, margine, (invechit) pristaniste, vad. (A petrecut vacanta pe -ul Marii Negre.)
2. coasta, mal. (Pe -ul Oceanului Atlantic.)
1. liman, litoral, mal, margine, (invechit) pristaniste, vad. (A petrecut vacanta pe -ul Marii Negre.)
2. coasta, mal. (Pe -ul Oceanului Atlantic.)
3Tarm substantiv neutru, plural tarmuri
4Țărm -uri n. 1) Fasie de pamant de-a lungul unei ape mari; liman. ♢ -ul marii litoral. 2) figurativ Regiune alaturata unei astfel de fasii. -ul de nord. /Din tarmur cuvant invechit
5Tarm (-muri), substantiv neutru – Mal, coasta, riviera. – Varianta cuvant invechit tarmure.
Limba Latina termĕn (Lambrior, Rom., Vii, 92; Rew 8665; Puscariu, Dacor., Viii, 306).
Modificarea se datoreaza unei varianta *termonem (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 306), ipoteza improbabila; unui acuzativ vulgar termÄnem (Ascoli, Arch. glott., Ii, 430), ipoteza insuficienta; unui dim. *termÅlus › tarmur (Puscariu 1715; conform Puscariu, Lr., 248); sau mai probabil plural termÄna asimilat cu plural in *Ç’ra › -uri prin intermediul unei asimilari n › r.
Forma moderna este un sing. regresiv, dupa plural tamuri (Byck-graur 28).
Derivat tarmuri, verb (a limita); netarmurit, adjectiv (infinit, fara limite); tarmuros, adjectiv (stincos, abrupt).
Limba Latina termĕn (Lambrior, Rom., Vii, 92; Rew 8665; Puscariu, Dacor., Viii, 306).
Modificarea se datoreaza unei varianta *termonem (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 306), ipoteza improbabila; unui acuzativ vulgar termÄnem (Ascoli, Arch. glott., Ii, 430), ipoteza insuficienta; unui dim. *termÅlus › tarmur (Puscariu 1715; conform Puscariu, Lr., 248); sau mai probabil plural termÄna asimilat cu plural in *Ç’ra › -uri prin intermediul unei asimilari n › r.
Forma moderna este un sing. regresiv, dupa plural tamuri (Byck-graur 28).
Derivat tarmuri, verb (a limita); netarmurit, adjectiv (infinit, fara limite); tarmuros, adjectiv (stincos, abrupt).