Aproba
Definitie, sens si explicatie
1Aproba, aprob, verb I. Tranzitiv A incuviinta o actiune, o parere, o propunere etcetera a cuiva, a fi de aceeasi parere cu cineva; a rezolva in mod favorabil cererea, propunerea etcetera cuiva. – Din limba latina Approbare.
2A aproba antonim: a dezaproba, a reproba, a refuza, a respinge
3Aproba verb a accepta, a admite, a consimti, a incuviinta, a se indupleca, a ingadui, a se invoi, a lasa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (figurativ) a subscrie, (invechit si popular) a se prinde, (invechit si reg.) a se pleca, (Mold. si Bucovina) a pozvoli, (invechit) a aprobalui, a multumi, a ogodi. (A - sa se scoata postul vacant la concurs.)
4Aproba verb (silabe -pro-), indicativ prezent 1 singular aprob, 3 singular si plural aproba; 1 plural aprobam
5A aproba aprob tranzitiv 1) (pareri, propuneri etc.) A sustine, exprimandu-si acordul; a consimti; a incuviinta. 2) (cereri, propuneri) A solutiona in mod favorabil. 3) (proiecte, manuscrise etc.) A consimti in mod oficial printr-un act autentic. [Silabe A-pro-] /<lat. approbare
6Aproba verb tr. a incuviinta o actiune, o parere etcetera; a-si da consimtamantul, a fi de acord. ♢ a rezolva favorabil. (< limba latina approbare)
7Aproba verb I. tr.
A incuviinta o parere etcetera; a-si da consimtamantul, a fi de acord. ♦ A consimti in mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprob. / < limba latina approbare].
A incuviinta o parere etcetera; a-si da consimtamantul, a fi de acord. ♦ A consimti in mod oficial la ceva printr-un act autentic. [P.i. aprob. / < limba latina approbare].
8Aproba (aprob, aprobat), verb – A incuviinta ceva, a fi de aceeasi parere cu cineva; a rezolva in mod favorabil cererea, propunerea etcetera cuiva.
Limba Latina, limba italiana approbare (secolul Xix). – Derivat (din franceza) aprobativ, adjectiv ; aprobator, adjectiv ; dezaproba, verb
Limba Latina, limba italiana approbare (secolul Xix). – Derivat (din franceza) aprobativ, adjectiv ; aprobator, adjectiv ; dezaproba, verb