Bina
Definitie, sens si explicatie
1Bina, binale, substantiv feminin: Cladire in constructie sau in reparatie. ♦ (Înv.) Cladire, constructie (de dimensiuni mari). – Din limba turca: Bina.
2Bina substantiv santier.
3Bina substantiv feminin, art. binaua, g.-d. art. binalei; plural binale
4Bina -le f. 1) Cladire in curs de constructie sau de reparatie. 2) la plural Obiecte de tamplarie (usi, ferestre etcetera) destinate unei constructii. Atelier de -le. [Art. Binaua; G.-d. Binalei] /<turc. bina
5Bina (binale), substantiv feminin – Cladire in constructie. – Mr. binae.
Limba Turca: bina (Roesler 589; seineanu, Ii, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); conform limba neogreaca: μπινᾶς, bulgara bina. – Derivat binagiu, substantiv masculin (antreprenor de constructii).
Limba Turca: bina (Roesler 589; seineanu, Ii, 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); conform limba neogreaca: μπινᾶς, bulgara bina. – Derivat binagiu, substantiv masculin (antreprenor de constructii).