Binevoitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Binevoitor, -oare, binevoitori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care are bunavointa; amiabil. ♦ Prin extensie: Amabil, prietenos. [Pronuntat: -vo-i-] – Binevoi + sufix -tor.
2Binevoitor antonim: rauvoitor, malitios
3Binevoitor adjectiv , adverb
1. adjectiv afectuos, amabil, cordial, prietenesc, prietenos, (livresc) afabil, (figurativ) cald, calduros. (O primire -oare.)
2. adverb cordial, prieteneste, prietenos. (I-a vorbit -.)
3. adjectiv verifica cuvantul: serviabil.
4. adjectiv compatimitor, ingaduitor, intelegator, marinimos, milos, milostiv, (invechit) milosard, priincios, priitor. (A fost - cu nevoile lor.)
1. adjectiv afectuos, amabil, cordial, prietenesc, prietenos, (livresc) afabil, (figurativ) cald, calduros. (O primire -oare.)
2. adverb cordial, prieteneste, prietenos. (I-a vorbit -.)
3. adjectiv verifica cuvantul: serviabil.
4. adjectiv compatimitor, ingaduitor, intelegator, marinimos, milos, milostiv, (invechit) milosard, priincios, priitor. (A fost - cu nevoile lor.)
4Binevoitor adjectiv , substantiv masculin → voitor
5Binevoitor -oare (-ori, -oare) si substantival (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste bunavointa (fata de cineva sau de ceva); predispus sa inteleaga situatia grea in care se afla cineva; intelegator; amabil. Atitudine -oare. [Silabe: -vo-i-] /a binevoi + sufix -tor