Blinda
Definitie, sens si explicatie
1Blinda, blindez, verb I. Tranzitiv A acoperi cu un blindaj. – Din franceza Blinder.
2Blinda verb, indicativ prezent 1 singular blindez, 3 singular si plural blindeaza
3A blinda -ez tranzitiv (sisteme tehnice, masini de lupta) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder
4Blinda verb I. tr. a acoperi cu blindaj.
Ii. reflexiv (familiar) a se imbraca suplimentar, impotriva frigului, a umezelii etcetera (< franceza blinder)
Ii. reflexiv (familiar) a se imbraca suplimentar, impotriva frigului, a umezelii etcetera (< franceza blinder)
5Blinda verb I. tr.
A acoperi cu blindaj. [< franceza blinder, limba italiana blindare, conform verifica cuvantul:germ. blenden – a orbi].
A acoperi cu blindaj. [< franceza blinder, limba italiana blindare, conform verifica cuvantul:germ. blenden – a orbi].
6Blinda (blindez, blindat), verb – A acoperi cu un blindaj.
Franceza blinder. – Derivat blindaj, substantiv neutru, din franceza blindage; blindat, substantiv masculin (Arg., paduche).
Franceza blinder. – Derivat blindaj, substantiv neutru, din franceza blindage; blindat, substantiv masculin (Arg., paduche).