Blînd blînde
Definitie, sens si explicatie
1Blind (blinde), adjectiv – Blajin, bun, pasnic. – Mr. blinda, megl. blonda.
Limba Latina blandus (Puscariu 206; Rew 1151; Candrea-dens., 164; Dar); conform verifica cuvantul: franceza blant, prov. blan, sp. (Blando).der. blinda, substantiv feminin (urticarie); imblinzi, verb (a impaca, a linisti, a potoli); imblinzitor, adjectiv (care imblinzeste; dresor).
Blinda se considera uneori ca un der. dintr-un limba slava (veche) blǫdi (conform Byhan, Jb., Iv, 304), caz in care ar fi identic cu bolind; dar opinia admisa in general este ca, dimpotriva, rut. blynda, limba sarba: blanda si bulgara blŭnda provin din rom. (Candrea, Elemente, 407; Capidan, Raporturile, 230).
A imblinzi, verb, considerat de Puscariu 779 ca der. dintr-un limba latina *blandῑre (‹ blandῑri), este mai curand o formatie interna a rom.
De asemenea se considera in general ca blindete, substantiv feminin (gingasie, dulceata, bunatate) reprezinta limba latina blandῑties (Puscariu 207; Candrea-dens., 165; Rew 1150; Dar); dar este mai probabil o der. interna a rom. (conform Graur, Bl, V, 90), cu. varianta blindetie si blinzie, substantiv feminin (invechit, gingasie, dulceata).
Limba Latina blandus (Puscariu 206; Rew 1151; Candrea-dens., 164; Dar); conform verifica cuvantul: franceza blant, prov. blan, sp. (Blando).der. blinda, substantiv feminin (urticarie); imblinzi, verb (a impaca, a linisti, a potoli); imblinzitor, adjectiv (care imblinzeste; dresor).
Blinda se considera uneori ca un der. dintr-un limba slava (veche) blǫdi (conform Byhan, Jb., Iv, 304), caz in care ar fi identic cu bolind; dar opinia admisa in general este ca, dimpotriva, rut. blynda, limba sarba: blanda si bulgara blŭnda provin din rom. (Candrea, Elemente, 407; Capidan, Raporturile, 230).
A imblinzi, verb, considerat de Puscariu 779 ca der. dintr-un limba latina *blandῑre (‹ blandῑri), este mai curand o formatie interna a rom.
De asemenea se considera in general ca blindete, substantiv feminin (gingasie, dulceata, bunatate) reprezinta limba latina blandῑties (Puscariu 207; Candrea-dens., 165; Rew 1150; Dar); dar este mai probabil o der. interna a rom. (conform Graur, Bl, V, 90), cu. varianta blindetie si blinzie, substantiv feminin (invechit, gingasie, dulceata).