Bolovan
Definitie, sens si explicatie
1Bolovan, bolovani, substantiv masculin Piatra (voluminoasa si grea) rotunjita prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucata mare de pamant sau dintr-o materie solida oarecare.
Bolovan de sare. – Din bulgara Balvan.
Bolovan de sare. – Din bulgara Balvan.
2Bolovan substantiv pietroi, (regional) pietroc, (prin Transilvania) bolf, (Transilvania, Banat si Bucovina) bord, (prin Transilvania) bordan.
3Bolovan substantiv verifica cuvantul: divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu.
4Bolovan substantiv masculin, plural bolovani
5Bolovan -i m.
Bucata mare si compacta, dintr-un material solid (piatra, pamant etcetera). /<bulg. balvan
Bucata mare si compacta, dintr-un material solid (piatra, pamant etcetera). /<bulg. balvan
6Bolovan (bolovani), substantiv masculin –
1. (Înv.) Idol, statuie. –
2. Piatra, pietroi. – Varianta balvan, bilvan, bulvan, substantiv masculin (Oltenia, si Banat, bustean, trunchi; placa de baza, talpa).
Sl. bolŭvanŭ „statuie, columna” (Miklosich, Slaw.
Elem., 14; Fremdw. 76; Lexicon, 11; Dar; Rosetti, Gs, V, 161).
Miklosich crede ca acest cuvint nu este propriu limba slava (veche), ci de origine tat., pe cind Berneker 41 il deriva din per. pahlawān „erou” (› rom. pehlivan) si il explica prin monumentele ridicate in memoria mortilor ilustri.
Explicatia nu pare probabila.
Pe linga dificultatile istorice, o contrazice ideea ca un termen limba slava (veche) de cultura a putut ajunge in rom. sa insemne ceva material si general, ca si circumstanta ca sensul primar al cuvintului limba slava (veche) trebuie sa fi fost probabil acela de „piatra”, inainte de a ajunge sa insemne „statuie”; conform cele spuse la bolf, si rut. bouvan „masa informa”, slov., cr. balvan „stupid”, mag. balvany „volum”, cuvinte imposibil de considerat der. de la un etimon comun „statuie” sau „idol”.
Varianta, din limba sarba: slov. balvan „birna” (Hasdeu 3095).
Derivat bolovani, bolohani, verb (a pietrui; a umfla; a holba, a casca ochii), care a ajuns sa se confunde cu der. de la bolocan; bolohaneala, substantiv feminin (umflare, mai ales a sinilor); bolohanitura, substantiv feminin (intarire); bolovanis, substantiv neutru (teren pietros, cu bolovani); bolovanos, adjectiv (cu multi bolovani).
1. (Înv.) Idol, statuie. –
2. Piatra, pietroi. – Varianta balvan, bilvan, bulvan, substantiv masculin (Oltenia, si Banat, bustean, trunchi; placa de baza, talpa).
Sl. bolŭvanŭ „statuie, columna” (Miklosich, Slaw.
Elem., 14; Fremdw. 76; Lexicon, 11; Dar; Rosetti, Gs, V, 161).
Miklosich crede ca acest cuvint nu este propriu limba slava (veche), ci de origine tat., pe cind Berneker 41 il deriva din per. pahlawān „erou” (› rom. pehlivan) si il explica prin monumentele ridicate in memoria mortilor ilustri.
Explicatia nu pare probabila.
Pe linga dificultatile istorice, o contrazice ideea ca un termen limba slava (veche) de cultura a putut ajunge in rom. sa insemne ceva material si general, ca si circumstanta ca sensul primar al cuvintului limba slava (veche) trebuie sa fi fost probabil acela de „piatra”, inainte de a ajunge sa insemne „statuie”; conform cele spuse la bolf, si rut. bouvan „masa informa”, slov., cr. balvan „stupid”, mag. balvany „volum”, cuvinte imposibil de considerat der. de la un etimon comun „statuie” sau „idol”.
Varianta, din limba sarba: slov. balvan „birna” (Hasdeu 3095).
Derivat bolovani, bolohani, verb (a pietrui; a umfla; a holba, a casca ochii), care a ajuns sa se confunde cu der. de la bolocan; bolohaneala, substantiv feminin (umflare, mai ales a sinilor); bolohanitura, substantiv feminin (intarire); bolovanis, substantiv neutru (teren pietros, cu bolovani); bolovanos, adjectiv (cu multi bolovani).
7Bolovan, bolovani substantiv masculin (peior.) om naiv / credul. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)