Care
Definitie, sens si explicatie
1Care pronume interog.-rel. I. (Pronume relativ; are rol de conjunctie, ca element de legatura intre propozitia regenta unde se afla numele caruia ii tine locul si propozitia subordonata).
1. (Introduce propozitii atributive) Cartea pe care trebuia sa ti-o aduc am pierdut-o. ♢ (Introduce propozitii atributive circumstantiale) A) (Cu nuanta finala) Sa ia calauza din sat, care sa le arate drumul. B) (Cu nuanta conditionala) Ce holera ar fi aceea care i-ar lasa neatinsi pe oamenii mei?
2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ♢ Locutiune conjunctie: Dupa care = dupa aceea.
Care va (sau vra) sa zica = ceea ce inseamna, prin urmare.
3. (Cu valoare de pronume nehotarat) A) Fiecare.
Le porunci sa mearga care pe unde va putea. ♢ Expresie (Sa) nu care cumva = nu cumva sa...
Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ? B) (in corelatie cu sine insusi exprima ideea de opozitie sau de distributie) Unul... altul, acesta... acela..., parte... parte... ♢ Expresie Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decat altul, pe intrecute. Ii. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori in ce fel se prezinta o fiinta sau un lucru) Care n-a inteles intrebarea? ♢ (Introduce propozitii interogative indirecte) L-a intrebat care ii place mai mult. ♢ Expresie Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? ♢ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu tine la viata lui? [Genitiv-dat. singular m. caruia, f. careia, gen.-dat. plural m. si feminin: carora; (cand are valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. singular m. carui, f. carei, gen.-dat. plural m. si feminin: caror.
Nom. singular m. si: (invechit) carele; nom. plural m. si feminin: si: cari] – Limba Latina Qualis.
1. (Introduce propozitii atributive) Cartea pe care trebuia sa ti-o aduc am pierdut-o. ♢ (Introduce propozitii atributive circumstantiale) A) (Cu nuanta finala) Sa ia calauza din sat, care sa le arate drumul. B) (Cu nuanta conditionala) Ce holera ar fi aceea care i-ar lasa neatinsi pe oamenii mei?
2. (Cu valoare de pronume demonstrativ) Cel ce, cine; acela..., ce... ♦ (Cu sens neutru) Ceea ce. ♢ Locutiune conjunctie: Dupa care = dupa aceea.
Care va (sau vra) sa zica = ceea ce inseamna, prin urmare.
3. (Cu valoare de pronume nehotarat) A) Fiecare.
Le porunci sa mearga care pe unde va putea. ♢ Expresie (Sa) nu care cumva = nu cumva sa...
Nu care cumva... ? = (oare) nu cumva... ? B) (in corelatie cu sine insusi exprima ideea de opozitie sau de distributie) Unul... altul, acesta... acela..., parte... parte... ♢ Expresie Care (mai) de care = unul mai mult (sau mai tare) decat altul, pe intrecute. Ii. (Pronume interogativ, folosit pentru a afla despre cine sau despre ce este vorba ori in ce fel se prezinta o fiinta sau un lucru) Care n-a inteles intrebarea? ♢ (Introduce propozitii interogative indirecte) L-a intrebat care ii place mai mult. ♢ Expresie Care alta? = ce altceva? Care pe care? = care din doi e mai tare? ♢ (Cu valoare de adjectiv interogativ) Care om nu tine la viata lui? [Genitiv-dat. singular m. caruia, f. careia, gen.-dat. plural m. si feminin: carora; (cand are valoare de adjectiv interog.-rel.) gen.-dat. singular m. carui, f. carei, gen.-dat. plural m. si feminin: caror.
Nom. singular m. si: (invechit) carele; nom. plural m. si feminin: si: cari] – Limba Latina Qualis.
2Care pronume, adjectiv
1. pronume verifica cuvantul: cine. (- vine la mine?)
2. adjectiv verifica cuvantul: ce. (- vant te-a adus pe aici?)
3. pronume ce, (popular) de. (Cei - priveau.)
1. pronume verifica cuvantul: cine. (- vine la mine?)
2. adjectiv verifica cuvantul: ce. (- vant te-a adus pe aici?)
3. pronume ce, (popular) de. (Cei - priveau.)
3Care pronume verifica cuvantul: cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orisicare, orisicine.
4Care conjunctie: verifica cuvantul: cum.
5Care adjectiv m., g.-d. carui; f. singular care, g.-d. carei; plural m. si feminin: care, g.-d. caror
6Care pr. m., g. (al) caruia absolut sau postpus, d. carui antepus al caruia; f. singular care, g. (al) careia absolut sau postpus, al carei antepus, d. careia; plural m. si feminin: care, g. (al) carora absolut sau postpus, al caror antepus, d. carora
7Care2 pron. rel. (se foloseste pentru a indica un obiect neidentificat) Ce. Cainele - latra nu musca. ♢ - va sa zica prin urmare. Sa nu - cumva nu cumva sa. /<lat. qualis
8Care1 pron. interog. (se foloseste pentru a obtine informatii despre un obiect necunoscut) - carte?, --i acolo? ♢ - alta? ce altceva? - pe -? cine din doi va reusi? /<lat. qualis
9Care pronume –
1. Pron. relativ: mindra care-mi place (Popular Jarnik). –
2. Pron. inter. propriu-zis sau cu functie adjectiv : spune, bade, adevarat, pentru care m-ai lasat? (Popular Reteganul), in care pat vrei sa dormi? (I.teodoreanu). –
3. Cel care (pron. dem., prin eliminarea antecedentului): care-a fost voinic mai mare, acum e legat mai tare (Popular Jarnik) – Care (mai ) de care. – Care pe care. – Care ... care. – Care cumva. – La care, drept care. – Care va sa zica. –
4. Fiecare (pron. indef.): sa spuie care orice stie (A. Pann). –
5. Fiindca, pentru ca (functie de conjunctie:) Cu aceasta folosire, cuvant invechit sau popular, pare a proveni din folosirea rel. fara prep. la cazurile oblice.
Asa cum Gr.
Alexandrescu a putut scrie fiii Rominiei care tu o ai cinstit (unde care = pe care), Neculce scrisese Înainte au aratat-o imparatului, care s-au mirat si imparatul (unde care = de care).
De aici sensul pe care l-am semnalat: pusesem de gind ... sa las pravalia, care nu mai poate omul de atitea angarale (Caragiale). – Mr. care, cari, megl. cari, istr. cǫre.
Care, m. si feminin:; gen. carui(a), f. carei(a); plural care (var. cari, fara justificare), g. caror(a).
Formele cu a paragogic se foloseste numai cu functie pronominala.
Formele art. carele, f. carea, plural carii, sint cuvant invechit Limba Latina qualis (Cipariu, Gram., 264; Puscariu 290; Candrea-dens., 262; Rew 6927; Dar); conform limba italiana quale, prov., port. qual, franceza quel, sp. cual.
Comp. caresi, pronume (invechit, cel ce; fiecare), cu -si, ca insusi, cinesi; careva, pronume indef. (cineva, oarecare), cu -va, ca cineva; fiecare, pronume indef. (fiecare; oricare), cu fie; nicicare, pronume indef. (nici unul, nimeni); niscare (var. niscai, niscaiva; istr. muscǫrle), adjectiv indef. (vreunul), cu nus, forma abreviata de la nu stiu, ca in nus ce s-a facut (dupa Puscariu 1175, direct din limba latina nescio quales); oarecare, adjectiv indef., cu oare; oricare (var. vericare), adjectiv indef., cu ori.
1. Pron. relativ: mindra care-mi place (Popular Jarnik). –
2. Pron. inter. propriu-zis sau cu functie adjectiv : spune, bade, adevarat, pentru care m-ai lasat? (Popular Reteganul), in care pat vrei sa dormi? (I.teodoreanu). –
3. Cel care (pron. dem., prin eliminarea antecedentului): care-a fost voinic mai mare, acum e legat mai tare (Popular Jarnik) – Care (mai ) de care. – Care pe care. – Care ... care. – Care cumva. – La care, drept care. – Care va sa zica. –
4. Fiecare (pron. indef.): sa spuie care orice stie (A. Pann). –
5. Fiindca, pentru ca (functie de conjunctie:) Cu aceasta folosire, cuvant invechit sau popular, pare a proveni din folosirea rel. fara prep. la cazurile oblice.
Asa cum Gr.
Alexandrescu a putut scrie fiii Rominiei care tu o ai cinstit (unde care = pe care), Neculce scrisese Înainte au aratat-o imparatului, care s-au mirat si imparatul (unde care = de care).
De aici sensul pe care l-am semnalat: pusesem de gind ... sa las pravalia, care nu mai poate omul de atitea angarale (Caragiale). – Mr. care, cari, megl. cari, istr. cǫre.
Care, m. si feminin:; gen. carui(a), f. carei(a); plural care (var. cari, fara justificare), g. caror(a).
Formele cu a paragogic se foloseste numai cu functie pronominala.
Formele art. carele, f. carea, plural carii, sint cuvant invechit Limba Latina qualis (Cipariu, Gram., 264; Puscariu 290; Candrea-dens., 262; Rew 6927; Dar); conform limba italiana quale, prov., port. qual, franceza quel, sp. cual.
Comp. caresi, pronume (invechit, cel ce; fiecare), cu -si, ca insusi, cinesi; careva, pronume indef. (cineva, oarecare), cu -va, ca cineva; fiecare, pronume indef. (fiecare; oricare), cu fie; nicicare, pronume indef. (nici unul, nimeni); niscare (var. niscai, niscaiva; istr. muscǫrle), adjectiv indef. (vreunul), cu nus, forma abreviata de la nu stiu, ca in nus ce s-a facut (dupa Puscariu 1175, direct din limba latina nescio quales); oarecare, adjectiv indef., cu oare; oricare (var. vericare), adjectiv indef., cu ori.
10Care1 pr. int. m. si feminin:, singular si plural; g. singular independent/postpus m. cắruia, f. cắreia ( A caruia dintre ei este Casa?/în casa caruia ai intrat?); antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui, f. cắrei (În a carui casa ai intrat?); d. singular m. cắruia, f. cắreia (Caruia dintre ei i-ai dat?): g. plural independent/postpus cắrora, antepus (al, a, ai, ale) cắror; d. plural m. si feminin: cắrora
11Care2 pr. rel. m. si feminin:, singular si plural; g. singular antepus (al, a, ai, ale) m. cắrui (0mul in a carui casa am intrat), f. cắrei; postpus m. cắruia (Omul in casa caruia am intrat), f. cắreia; d. singular m. cắruia, f. cắreia; g. plural antepus m. si feminin: (al, a, ai, ale) cắror, postpus cắrora; d. plural m si feminin: cắrora
12Care3 adjectiv pr. m. si feminin:, singular si plural; g.-d. singular m. cắrui (Carui om i-ai spus? Casa carui om este asta?); f. cắrei; plural g.-d. m. si feminin: cắror