Cerne
Definitie, sens si explicatie
1Cérne, cern, verb Iii.
1. Tranzitiv (Adesea figurativ) A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine.
2. Tranzitiv Figurativ A distinge.
3. Intranzitiv unipers.
Figurativ A ploua marunt, a bura.
4. Tranzitiv Figurativ A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o conceptie etcetera), eliminand restul; a discerne. – Limba Latina Cernere.
1. Tranzitiv (Adesea figurativ) A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine.
2. Tranzitiv Figurativ A distinge.
3. Intranzitiv unipers.
Figurativ A ploua marunt, a bura.
4. Tranzitiv Figurativ A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o conceptie etcetera), eliminand restul; a discerne. – Limba Latina Cernere.
2Cérne verb verifica cuvantul: bura, burnita, deosebi, deslusi, diferentia, discerne, discrimina, distinge, tarcai, tarai.
3Cérne verb a da, (invechit si reg.) a petrece, (invechit) a darmoia. (- malaiul prin sita.)
4Cerne verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural cern; conjunctie: prezent 3 singular si plural cearna; part. cernut
5A Cérne cern
1. tranz. 1) (substante granuloase si pulverulente) A trece prin sita sau prin ciur (pentru a curata sau a sorta). - faina. - nisip. 2) fig. (persoane, lucruri) A alege dupa un anumit criteriu; a selectiona.
2. intranz.
A ploua marunt si des; a bura; a burnita. /<lat. cernere
1. tranz. 1) (substante granuloase si pulverulente) A trece prin sita sau prin ciur (pentru a curata sau a sorta). - faina. - nisip. 2) fig. (persoane, lucruri) A alege dupa un anumit criteriu; a selectiona.
2. intranz.
A ploua marunt si des; a bura; a burnita. /<lat. cernere
6Cerne (cern, cernut), verb –
1. A trece prin sita sau ciur. –
2. A ploua marunt. –
3. A distinge, a observa, a examina. –
4. (Refl.) A aluneca, a patrunde. – Mr. nternu, ntearnire, istr. cernu.
Limba Latina cĕrnĕre (Puscariu 346; Candrea-dens., 319; Rew 1842; Dar); conform verifica cuvantul: limba italiana cernere, prov., sp. cerner, verifica cuvantul: franceza serdre, cat. cendre, port. cernir. – Derivat cernator, substantiv masculin (persoana care cerne); cernator, substantiv neutru (ciur pentru nisip); cernut, substantiv neutru (actiunea de a cerne).
1. A trece prin sita sau ciur. –
2. A ploua marunt. –
3. A distinge, a observa, a examina. –
4. (Refl.) A aluneca, a patrunde. – Mr. nternu, ntearnire, istr. cernu.
Limba Latina cĕrnĕre (Puscariu 346; Candrea-dens., 319; Rew 1842; Dar); conform verifica cuvantul: limba italiana cernere, prov., sp. cerner, verifica cuvantul: franceza serdre, cat. cendre, port. cernir. – Derivat cernator, substantiv masculin (persoana care cerne); cernator, substantiv neutru (ciur pentru nisip); cernut, substantiv neutru (actiunea de a cerne).