Ciumări -resc -it
Definitie, sens si explicatie
1Ciumari (-resc, -it), verb reflexiv
1. A se inacri, a deveni acru. –
2. A se supara. – Varianta ciumari, ciumara.
Sl.
čemerĭ „otrava” (Dar).
Putin probabila explicatia lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza limba greaca (veche) χυμοῦ ῥοή. – Derivat ciumarit (var. ciumarat, ciumaros), adjectiv (astringent); ciumarica (var. ciumurica), substantiv feminin (cimbru, Satureja hortensis), din bulgara čemerika, conform mag. csomorika (Conev 46; Dar).
Din aceeasi radacina limba slava (veche) provine, prin intermediul mag. csömöröl, verb ciumurlui (a provoca indigestie, a se intoarce stomacul pe dos, a tulbura), conform Draganu, Dacor., I, 317; Dar; Galdi, Dict., 117, cu varianta cermalui.
1. A se inacri, a deveni acru. –
2. A se supara. – Varianta ciumari, ciumara.
Sl.
čemerĭ „otrava” (Dar).
Putin probabila explicatia lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza limba greaca (veche) χυμοῦ ῥοή. – Derivat ciumarit (var. ciumarat, ciumaros), adjectiv (astringent); ciumarica (var. ciumurica), substantiv feminin (cimbru, Satureja hortensis), din bulgara čemerika, conform mag. csomorika (Conev 46; Dar).
Din aceeasi radacina limba slava (veche) provine, prin intermediul mag. csömöröl, verb ciumurlui (a provoca indigestie, a se intoarce stomacul pe dos, a tulbura), conform Draganu, Dacor., I, 317; Dar; Galdi, Dict., 117, cu varianta cermalui.