Ciutură
Definitie, sens si explicatie
1Ciutură, ciuturi, substantiv feminin Galeata sau vas facut din doage sau dintr-un trunchi scobit, care serveste la scos apa din fantana. ♢ Expresie (Ploua de) toarna cu ciutura. = ploua foarte tare; ploua cu galeata. ♦ Cantitate (de apa) care incape in obiectul descris mai sus. – Limba Latina *Cytola.
2Ciutură substantiv verifica cuvantul: morisca, plosca, urcior.
3Ciutură substantiv
1. galeata. (Cu - se scoate apa din fantana.)
2. (Tehnica) blid, caus, cupa, (regional) facau. (- la roata morii.)
1. galeata. (Cu - se scoate apa din fantana.)
2. (Tehnica) blid, caus, cupa, (regional) facau. (- la roata morii.)
4Ciutura substantiv feminin, g.-d. art. ciuturii; plural ciuturi
5Ciutură -i f. 1) Vas din doage cercuite, cu care se scoate apa din fantana; galeata de lemn. 2) Continut al unui asemenea vas. O - de apa. [G.-d. Ciuturii] /<lat. cytola
6Ciutura (ciuturi), substantiv feminin –
1. Recipient, bidon, plosca. –
2. Urcior. –
3. Galeata. –
4. Paleta, la morile de apa. –
5. Roata cu teici. –
6. Mustiuc de pipa. –
7. (Argou) Gura, cioc. – Mr. ciutra, megl. ciutura.
Limba Latina popular *cytola, din limba greaca (veche) ϰάτυλος „scoica” (Puscariu 382; Rew 2290; Puscariu, Lat. ti, 61; Dar; Sandfeld 31), conform limba italiana ciotola.
Mai putin probabila este der. din limba greaca (veche) ϰύτος (Philippide, Bausteine, 52; Pascu, Ii, 193), sau din limba latina *chytra (Candrea; conform observatiile lui Densusianu, Gs, Vi, 363).
A trecut din rom. in limba neogreaca: τσιότρα, limba albaneza čuturë, čotrë (fata de limba albaneza tšutul, din limba italiana), bulgara čot(u)ra (Capidan, Raporturile, 194; conform Conev 80, care interpreteaza invers si Mladenov, 690, care explica bulgara prin limba italiana), limba sarba: čutura (conform Miklosich, Ew, 419; Berneker 164), mag. csutora, rut.
čutora, limba turca: çot(u)ra (Roesler 609 si Lokotsch 442 crede, dimpotriva, ca rom. provine din limba turca:).
Cuvintul limba turca: este considerat uneori ca der. din limba italiana, ceea ce nu este posibil, daca se are in vedere consoana r, care se explica numai prin rom.
1. Recipient, bidon, plosca. –
2. Urcior. –
3. Galeata. –
4. Paleta, la morile de apa. –
5. Roata cu teici. –
6. Mustiuc de pipa. –
7. (Argou) Gura, cioc. – Mr. ciutra, megl. ciutura.
Limba Latina popular *cytola, din limba greaca (veche) ϰάτυλος „scoica” (Puscariu 382; Rew 2290; Puscariu, Lat. ti, 61; Dar; Sandfeld 31), conform limba italiana ciotola.
Mai putin probabila este der. din limba greaca (veche) ϰύτος (Philippide, Bausteine, 52; Pascu, Ii, 193), sau din limba latina *chytra (Candrea; conform observatiile lui Densusianu, Gs, Vi, 363).
A trecut din rom. in limba neogreaca: τσιότρα, limba albaneza čuturë, čotrë (fata de limba albaneza tšutul, din limba italiana), bulgara čot(u)ra (Capidan, Raporturile, 194; conform Conev 80, care interpreteaza invers si Mladenov, 690, care explica bulgara prin limba italiana), limba sarba: čutura (conform Miklosich, Ew, 419; Berneker 164), mag. csutora, rut.
čutora, limba turca: çot(u)ra (Roesler 609 si Lokotsch 442 crede, dimpotriva, ca rom. provine din limba turca:).
Cuvintul limba turca: este considerat uneori ca der. din limba italiana, ceea ce nu este posibil, daca se are in vedere consoana r, care se explica numai prin rom.